ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

ÎNDOCTRINÁRE s. f. Acțiunea de a îndoctrina. – V. îndoctrina.

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

ÎNDOCTRINÁRE s. f. Acțiunea de a îndoctrina. – V. îndoctrina.

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția, a înarma cu o doctrină.

ÎNDOCTRINÁRE s. f. Acțiunea de a îndoctrina.

îndoctriná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndoctrineáză

îndoctrináre s. f., g.-d. art. îndoctrinắrii

îndoctriná vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinéz, 3 sg. și pl. îndoctrineáză

îndoctrináre s. f., g.-d. art. îndoctrinării; pl. îndoctrinări

ÎNDOCTRINÁ vb. I. tr. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină; a convinge. [Cf. fr. endoctriner].

ÎNDOCTRINÁRE s.f. Acțiunea de a îndoctrina și rezultatul ei. [< îndoctrina].

ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. (< fr. endoctriner)

A ÎNDOCTRINÁ ~éz tranz. 1) A înarma cu o doctrină. 2) A iniția într-o doctrină. [Sil. -doc-tri-] /în + doctrină

îndoctrinà v. 1. a instrui; 2. a da informațiunile, indicațiunile necesare.

*îndoctrinéz v. tr. (fr. endoctriner). Rar. Instruesc, învăț.