Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ndobitocire

├ÄNDOBITOC├Ź, ├«ndobitocesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A-╚Öi pierde sau a face pe cineva s─â-╚Öi piard─â facult─â╚Ťile intelectuale ╚Öi morale; a (se) prosti2, a (se) t├ómpi, a (se) abrutiza. ÔÇô ├Än + dobitoc.
├ÄNDOBITOC├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndobitoci ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ndobitoci.
├ÄNDOBITOC├Ź, ├«ndobitocesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A-╚Öi pierde sau a face pe cineva s─â-╚Öi piard─â facult─â╚Ťile intelectuale ╚Öi morale; a (se) prosti2, a (se) t├ómpi, a (se) abrutiza. ÔÇô ├Än + dobitoc.
├ÄNDOBITOC├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndobitoci ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ndobitoci.
├ÄNDOBITOC├Ź, ├«ndobitocesc, vb. IV. Tranz. A face s─â-╚Öi piard─â facult─â╚Ťile intelectuale; a degrada moralice╚Öte; a prosti, a t├«mpi.
├ÄNDOBITOC├ŹRE s. f. Faptul de a ├«ndobitoci.
├«ndobitoc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndobitoc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndobitoce├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndobitoce├ísc─â
├«ndobitoc├şre s. f., g.-d. art. ├«ndobitoc├şrii
├«ndobitoc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndobitoc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndobitoce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndobitoce├ísc─â
├«ndobitoc├şre s. f., g.-d. art. ├«ndobitoc├şrii
├ÄNDOBITOC├Ź vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.
├ÄNDOBITOC├ŹRE s. 1. prostire, t├ómpire. 2. v. abrutizare.
A ├ÄNDOBITOC├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«ndobitoceasc─â; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /├«n + dobitoc
A SE ├ÄNDOBITOC├Ź m─â ~├ęsc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde ├«nsu╚Öirile intelectuale ╚Öi morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /├«n + dobitoc
├«ndobitoc├Č v. a abrutiza. [V. dobitoc].
├«ndobitoc├ęsc v. tr. Prefac ├«n dobitoc, abrutizez: be╚Ťia te ├«ndobitoce╚Öte.
ÎNDOBITOCI vb. a (se) prosti, a (se) tîmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti.
ÎNDOBITOCIRE s. prostire, tîmpire.

îndobitocire dex online | sinonim

îndobitocire definitie

Intrare: îndobitoci
îndobitoci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndobitocire
îndobitocire substantiv feminin