Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«ndiguire

├ÄNDIGU├Ź, ├«ndiguiesc, vb. IV. Tranz. A m─ârgini o ap─â sau a ├«nconjura o suprafa╚Ť─â cu diguri, a z─âg─âzui; p. gener. a ridica un dig. ÔÇô ├Än + dig + suf. -ui.
├ÄNDIGU├ŹRE, ├«ndiguiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndigui; z─âg─âzuire. ÔÇô V. ├«ndigui.
├ÄNDIGU├Ź, ├«ndiguiesc, vb. IV. Tranz. A m─ârgini o ap─â sau a ├«nconjura o suprafa╚Ť─â cu diguri, a z─âg─âzui; p. gener. a ridica un dig. ÔÇô ├Än + dig + suf. -ui.
├ÄNDIGU├ŹRE, ├«ndiguiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndigui; z─âg─âzuire. ÔÇô V. ├«ndigui.
├ÄNDIGU├Ź, ├«ndiguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A ├«nconjura o suprafa╚Ť─â de teren cu diguri (pentru a o feri de inunda╚Ťii). 2. A m─ârgini o ap─â curg─âtoare sau st─ât─âtoare cu diguri (pentru a ├«mpiedica inunda╚Ťiile); p. ext. a ridica un dig.
├ÄNDIGU├ŹRE, ├«ndiguiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndigui.
├«ndigu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndigui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndigui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndigui├ísc─â
├«ndigu├şre s. f., g.-d. art. ├«ndigu├şrii; pl. ├«ndigu├şri
├«ndigu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndigui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndigui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndigui├ísc─â
├«ndigu├şre s. f., g.-d. art. ├«ndigu├şrii, pl. ├«ndigu├şri
├ÄNDIGU├Ź vb. a st─âvili, a z─âg─âzui. (A ~ malul unui r├óu.)
├ÄNDIGU├ŹRE s. st─âvilire, z─âg─âzuire. (~ malului unei ape.)
A ├ÄNDIGU├Ź ~i├ęsc tranz. (torente de ap─â) A opri cu ajutorul unui dig; a st─âvili; a z─âg─âzui; a bara. /├«n + dig + suf. ~ui
*├«ndigu─ş├ęsc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Z─âg─âzu─şesc.
z─âg─âzu─ş├ęsc v. tr. St─âvilesc pintrÔÇÖun z─âgaz. ÔÇô ╚śi ├«ndigu─şesc.
ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.)
ÎNDIGUIRE s. stăvilire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.)

îndiguire dex online | sinonim

îndiguire definitie

Intrare: îndigui
îndigui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndiguire
îndiguire substantiv feminin