Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«ndestulat

├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDESTUL├üT, -─é, ├«ndestula╚Ťi, -te, adj. Care are de ajuns, satisf─âcut. ÔÇô V. ├«ndestula.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDESTUL├üT, -─é, ├«ndestula╚Ťi, -te, adj. Care are de ajuns, satisf─âcut. ÔÇô V. ├«ndestula.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A mul╚Ťumi (pe cineva) pe deplin, a da cuiva destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├«nc─ârii). Boierul pl├«nge timpul c├«nd ╚Ťara-a lui era: O vac─â ce cu lapte pe el ├«ndestula. BOLINTINEANU, O. 142. ÔÖŽ Refl. A avea la dispozi╚Ťie toate cele necesare traiului (├«n special lucruri de m├«ncare); a dispune de toate ├«n cantitate suficient─â; a se s─âtura. Unii munceau ╚Öi al╚Ťii se ├«ndestulau. SADOVEANU, E. 29. Niciodat─â m├«ndru vultur... De o prad-a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. ÔŚŐ Fig. O s─âpt─âm├«n├ó s─â te tot ui╚Ťi, ╚Öi tot nu te ├«ndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. Curiozitatea mea nu se ├«ndestul─â cu at├«ta. NEGRUZZI, S. I 217.
├ÄNDESTUL├üT, -─é, ├«ndestula╚Ťi, -te, adj. Care este ├«nzestrat cu cele necesare, c─âruia i s-au satisf─âcut nevoile, care are ce-i trebuie; satisf─âcut (pe deplin). Se sim╚Ťea ├«ndestulat ╚Öi mul╚Ťumit. VORNIC, P. 65. P─ârin╚Ťii ╚Öi surorile ├«mi erau s─ân─âto╚Öi, ╚Öi casa ne era ├«ndestulat─â. CREANG─é, A. 33. Toamna cea bogat─â De toate ├«ndestulat─â. ╚śEZ. III 244. ÔŚŐ (Poetic) De visurile voastre, n─âdejdi am─âgitoare, Acum peste m─âsur─â m─â v─âd ├«ndestulat. ALEXANDRESCU, P. 29. ÔŚŐ (Substantivat) De aceea au trecut oamenii prin r─âzboi, ca acum dreptul la ├«ndestulare s─â-l aib─â ├«ndestula╚Ťii din totdeauna? PAS, Z. IV 210.
îndestulá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndestuleáză
├«ndestul├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ndestul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndestule├íz─â
├ÄNDESTUL├ü vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├óncare.)
├ÄNDESTUL├ü vb. v. mul╚Ťumi, satisface.
ÎNDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent, bogat, copios, îmbelșugat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
A ├ÄNDESTUL├ü ~├ęz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face s─â se ├«ndestuleze. /Din ├«ndestul
A SE ├ÄNDESTUL├ü m─â ~├ęz intranz. pop. 1) A avea (de toate) ├«ndestul. 2) A fi ├«ndestul de mul╚Ťumit. /Din ├«ndestul
├«ndestul├á v. 1. a da ├«ndestul; 2. a fi ├«ndestul; 3. a se s─âtura: de o prad─â a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu sÔÇÖa ├«ndestulat GR. AL.
îndestulat a. care are de ajuns, care e cu îndestulare: casa ne era îndestulată CR.
├«ndestul├ít, -─â adj. Care are destul: casa era ├«ndestulat─â cu tot ce trebu─şe peste ─şarn─â. ÔÇô ├Än Serbia dest-.
├«ndestul├ęz ╚Öi (Trans.) -├ęsc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebu─şe, da┼ş destul, satur: a ├«ndestula o cas─â, un om cu ceva. Ma─ş rar. Satisfac, mul╚Ť─âmesc. V. refl. M─â aprovizionez din bel╚Öug, m─â satur: oameni─ş sÔÇÖa┼ş ├«ndestulat cu m├«ncare ╚Öi b─âutur─â. ÔÇô Vech─ş destulez ╚Öi -esc, mul╚Ť─âmesc, satisfac. Satur, plictisesc: mÔÇÖam destulit!
├ÄNDESTULA vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├«ncare.)
îndestula vb. v. MULȚUMI. SATISFACE.
├ÄNDESTULAT adj. 1. abundent, bogat, bun, ├«mbel╚Öugat, mare, m─ânos, (├«nv. ╚Öi reg.) bel╚Öugos, spornic, (├«nv.) s─â╚Ťios. (O recolt─â ~.) 2. abundent, bogat, copios, ├«mbel╚Öugat, (fig.) princiar. (Un pr├«nz ~.)

îndestulat dex online | sinonim

îndestulat definitie

Intrare: îndestulat
îndestulat adjectiv
Intrare: îndestula
îndestula verb grupa I conjugarea a II-a