Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru ├«ndestulare

├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDESTUL├üRE, ├«ndestul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndestula ╚Öi rezultatul ei; bel╚Öug, abunden╚Ť─â. ÔÇô V. ├«ndestula.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDESTUL├üRE, ├«ndestul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndestula ╚Öi rezultatul ei; bel╚Öug, abunden╚Ť─â. ÔÇô V. ├«ndestula.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A mul╚Ťumi (pe cineva) pe deplin, a da cuiva destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├«nc─ârii). Boierul pl├«nge timpul c├«nd ╚Ťara-a lui era: O vac─â ce cu lapte pe el ├«ndestula. BOLINTINEANU, O. 142. ÔÖŽ Refl. A avea la dispozi╚Ťie toate cele necesare traiului (├«n special lucruri de m├«ncare); a dispune de toate ├«n cantitate suficient─â; a se s─âtura. Unii munceau ╚Öi al╚Ťii se ├«ndestulau. SADOVEANU, E. 29. Niciodat─â m├«ndru vultur... De o prad-a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. ÔŚŐ Fig. O s─âpt─âm├«n├ó s─â te tot ui╚Ťi, ╚Öi tot nu te ├«ndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. Curiozitatea mea nu se ├«ndestul─â cu at├«ta. NEGRUZZI, S. I 217.
├ÄNDESTUL├üRE, ├«ndestul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndestula ╚Öi rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; bel╚Öug, abunden╚Ť─â. Oamenii cresc ├«n ├«ndestulare ╚Öi se ├«nmul╚Ťesc ca n─âsipul m─ârii. RUSSO, O. 25. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ├«ndestulare = din bel╚Öug, din abunden╚Ť─â. Era primit cu drag─â inim─â ╚Öi osp─âtat cu ├«ndestulare. CREANG─é, A. 20. ÔÇô Variant─â: ├«ndestul├şre (CO╚śBUC, P. I 96) s. f.
îndestulá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndestuleáză
îndestuláre s. f., g.-d. art. îndestulắrii; pl. îndestulắri
├«ndestul├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ndestul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndestule├íz─â
îndestuláre s. f., g.-d. art. îndestulării; pl. îndestulări
├ÄNDESTUL├ü vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├óncare.)
├ÄNDESTUL├ü vb. v. mul╚Ťumi, satisface.
ÎNDESTULÁRE s. v. belșug.
├Ändestulare Ôëá lips─â, s─âr─âcie
A ├ÄNDESTUL├ü ~├ęz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face s─â se ├«ndestuleze. /Din ├«ndestul
A SE ├ÄNDESTUL├ü m─â ~├ęz intranz. pop. 1) A avea (de toate) ├«ndestul. 2) A fi ├«ndestul de mul╚Ťumit. /Din ├«ndestul
├ÄNDESTUL├üRE ~─âri f. 1) v. A ├ÄNDESTULA. 2) Cantitate de bunuri care ├«ntrece cu mult necesit─â╚Ťile obi╚Önuite; bel╚Öug; bog─â╚Ťie; abunden╚Ť─â. ÔŚŐ Cu ~ din bel╚Öug. /v. a (se) ├«ndestula
├«ndestul├á v. 1. a da ├«ndestul; 2. a fi ├«ndestul; 3. a se s─âtura: de o prad─â a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu sÔÇÖa ├«ndestulat GR. AL.
├«ndestulare f. cantitate suficient─â, abundan╚Ť─â.
├«ndestul├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a ├«ndestula. Abundan╚Ť─â, bel╚Öug. Rar. Satisfac╚Ťiune. Cu ├«ndestulare, ├«n abundan╚Ť─â, destul.
├«ndestul├ęz ╚Öi (Trans.) -├ęsc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebu─şe, da┼ş destul, satur: a ├«ndestula o cas─â, un om cu ceva. Ma─ş rar. Satisfac, mul╚Ť─âmesc. V. refl. M─â aprovizionez din bel╚Öug, m─â satur: oameni─ş sÔÇÖa┼ş ├«ndestulat cu m├«ncare ╚Öi b─âutur─â. ÔÇô Vech─ş destulez ╚Öi -esc, mul╚Ť─âmesc, satisfac. Satur, plictisesc: mÔÇÖam destulit!
├ÄNDESTULA vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├«ncare.)
îndestula vb. v. MULȚUMI. SATISFACE.
├ÄNDESTULARE s. abunden╚Ť─â, bel╚Öug, bog─â╚Ťie, ├«mbel╚Öugare, prisos, (rar) afluen╚Ť─â, m─âno╚Öie, r─âsf─â╚Ť, risip─â, (livr.) opulen╚Ť─â, profuziune, (pop.) jertf─â, (prin Olt.) temei, (├«nv.) s─âtul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

îndestulare dex online | sinonim

îndestulare definitie

Intrare: îndestula
îndestula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îndestulare
îndestulare substantiv feminin