Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ndeplinit

├ÄNDEPLIN├Ź, ├«ndeplinesc, vb. IV. Tranz. A s─âv├ór╚Öi, a face, a ├«nf─âptui, a realiza ceva; a duce la bun sf├ór╚Öit. ÔÇô ├Än + deplin.
├ÄNDEPLIN├Ź, ├«ndeplinesc, vb. IV. Tranz. A s─âv├ór╚Öi, a face, a ├«nf─âptui, a realiza ceva; a duce la bun sf├ór╚Öit. ÔÇô ├Än + deplin.
├ÄNDEPLIN├Ź, ├«ndeplinesc, vb. IV. Tranz. A s─âv├«r╚Öi ceva, a ├«nf─âptui, a executa, a realiza, a duce la bun sf├«r╚Öit. Ai de ├«ndeplinit o datorie. SADOVEANU, O. VII 66. Bun─â idee, dar cum s-o ├«ndepline╚Öti? POPESCU, B. II 76. Cade pe p─âm├«nt Ne-ndeplinind ├«n via╚Ť─â grozavu-i jur─âm├«nt. ALECSANDRI, P. A. 147.
├«ndeplin├ş (a ~) (-de-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndeplin├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndepline├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndepline├ísc─â
├«ndeplin├ş vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. ├«ndeplin├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndepline├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndepline├ísc─â
├ÄNDEPLIN├Ź vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a ├«nf─âptui, a realiza, (├«nv. ╚Öi reg.) a sf├ór╚Öi, (├«nv.) a ob├ór╚Öi. (╚śi-a ~ misiunea.) 4. v. des─âv├ór╚Öi. 5. a asculta, a ├«mplini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a ├«mplini, a realiza, a satisface, (├«nv.) a plini, (rar fig.) a s─âtura. (I-a ~ dorin╚Ťa.) 7. v. realiza. 8. a se ├«mplini, a (se) ├«nf─âptui, a se realiza, (pop.) a se ├«nt├ómpla, (├«nv. ╚Öi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. v. respecta. 10. v. desf─â╚Öura. 11. v. efectua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hot─âr├óre judiciar─â.)
├ÄNDEPLIN├ŹT adj. ├«mplinit, ├«nf─âptuit, realizat, satisf─âcut. (Un vechi vis ~.)
A ├ÄNDEPLIN├Ź ~├ęsc tranz. (datorii, ordine, planuri, condi╚Ťii etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a efectua; a izb├óndi. ╚śi-a ~it misiunea. [Sil. -de-pli-] /├«n + deplin
├«ndeplin├ş v. V. ├«mplin├Č.
├«ndeplin├ęsc v. tr. (d. deplin). ├Ämplinesc, satisfac: aceast─â ma╚Öin─â ├«ndepline╚Öte toate toate condi╚Ťiunile de a func╚Ťiona bine.
├ÄNDEPLINI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a ├«mplini, a ├«nf─âptui, a realiza, a s─âv├«r╚Öi, (├«nv. ╚Öi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 2. a(-╚Öi) ajunge, a (-╚Öi) atinge, a(-╚Öi) ├«nf─âptui, a(-╚Öi) realiza. (╚śi-a ~ scopul.) 3. a ├«nf─âptui, a realiza, (├«nv. ╚Öi reg.) a sf├«r╚Öi, (├«nv.) a ob├«r╚Öi. (╚śi-a ~ misiunea.) 4. a des─âv├«r╚Öi, a ├«mplini, a ├«nf─âptui, a realiza. (╚śi-a ~ opera.) 5. a asculta, a ├«mplini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a ├«mplini, a realiza, a satisface, (├«nv.) a plini, (rar fig.) a s─âtura. (I-a ~ dorin╚Ťa.) 7. a se adeveri, a se confirma, a se ├«mplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 8. a se ├«mplini, a se ├«nf─âptui, a se realiza, (pop.) a se ├«nt├«mpla, (├«nv. ╚Öi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. a onora, a respecta, a ╚Ťine, (pop.) a p─âzi. (╚śi-a ~ ├«nvoiala.) 10. a depune, a desf─â╚Öura, a duce, a efectua, a executa, a face, a ├«ntreprinde, a presta. (A ~ acolo o munc─â util─â.) 11. a efectua, a executa, a face, a presta, a-╚Öi satisface. (├Ä╚Öi ~ serviciul militar.) 12. a aplica, a executa. (A ~ o hot─âr├«re judiciar─â.)
ÎNDEPLINIT adj. împlinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vechi vis ~.)
DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul ╚Öi-a ├«ndeplinit misiunea; maurul poate s─â plece ÔÇô Schiller, ÔÇ×FiescoÔÇŁ, act. III, scena 4. Ast─âzi, formul─â glumea╚Ť─â, de retragere, atunci c├ónd sim╚Ťi c─â nu mai este nevoie de prezen╚Ťa sau de serviciile tale.

îndeplinit dex online | sinonim

îndeplinit definitie

Intrare: îndeplinit
îndeplinit
Intrare: îndeplini
îndeplini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pli-