Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«ndem─ânatec

ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.
ÎNDEMÂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.
├ÄNDEM├éN├üTIC, -─é, ├«ndem├ónatici, -ce, adj. 1. Care execut─â bine ╚Öi u╚Öor orice munc─â manual─â; iscusit, dibaci. ÔÖŽ (Adverbial) Cu ├«ndem├ónare. 2. De care te folose╚Öti cu u╚Öurin╚Ť─â; comod. 3. (├Änv.) Potrivit, favorabil. [Var.: ├«ndem├ón├ítec, -─â, ├«ndem─ân├ítec, -─â adj.] ÔÇô ├Ändem├ón─â + suf. -atic.
ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.
ÎNDEMÂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.
├ÄNDEM├éN├üTIC, -─é, ├«ndem├ónatici, -ce, adj. 1. Care execut─â bine ╚Öi u╚Öor orice munc─â manual─â; iscusit, dibaci. ÔÖŽ (Adverbial) Cu ├«ndem├ónare. 2. De care te folose╚Öti cu u╚Öurin╚Ť─â; comod. 3. (├Änv.) Potrivit, favorabil. [Var.: ├«ndem├ón├ítec, -─â, ├«ndem─ân├ítec, -─â adj.] ÔÇô ├Ändem├ón─â + suf. -atic.
ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemînatic.
ÎNDEMÎNÁTEC, -Ă adj. v. îndemînatic.
├ÄNDEM├ÄN├üTIC, -─é, ├«ndem├«natici, -e, adj. 1. Priceput la orice lucru; iscusit, dibaci, destoinic, abil. M├«inile-i... pare c─â pierduse ├«ndem├«natica lor agerime. ODOBESCU, S. I 130. (╚śi ├«n forma ├«ndem├«natec) Cu o m├«n─â ce se silea s─â par─â indem├«natec─â, cerca s─â v├«neze, cu o baghet─â fin─â de abanos, fluturii din aer. HOGA╚ś, M. N. 47. Iute ╚Öi ├«ndem├«natec─â umbla de colo-colo ╚Öi punea toate la cale. VLAHU╚Ü─é, O. A. 491. ÔÖŽ (Adverbial) Cu ├«ndem├«nare. Discu╚Ťia trecea ├«ntr-un domeniu ferm, ├«n care se descurca ├«ndem├«natic. VORNIC, P. 164. 2. De care te folose╚Öti cu u╚Öurin╚Ť─â; comod. (Atestat ├«n forma ├«ndem─ânatec) C─âru╚Ťa lui... era o c─âru╚Ť─â bun─â, ├«nc─âp─âtoare ╚Öi ├«ndem─ânatec─â. CREANG─é, P. 106. 3. (├Änvechit) Potrivit, favorabil, prielnic, corespunz─âtor. (Atestat ├«n forma ├«nd─âm─ânatic) Au ├«nceput... a ├«ncunjura muntele, ca doar va g─âsi loc ├«nd─âm─ânatic de l─âcuin╚Ť─â. DR─éGHICI, R. 48. ÔÇô Variante: ├«ndem─ânatec, -─â, ├«nd─âm─ân├ític, -─â, ├«ndem├«n├ítec, -─â adj.
îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. îndemânátică, pl. îndemânátice
îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânátice
├ÄNDEM├éN├üTIC adj. 1. abil, de╚Ötept, dibaci, ingenios, iscusit, iste╚Ť, me╚Öter, priceput, (pop.) mehenghi, (├«nv. ╚Öi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (├«nv.) me╚Öte╚Öugare╚Ť, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseria╚Ö ~.) 2. iscusit, priceput, (├«nv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. v. inteligent.
ÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice.
├Ändem├ónatic Ôëá inabil, incomod
├ÄNDEM├éN├üTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care are ├«ndem├ónare; dibaci; iscusit; abil. Meseria╚Ö ~. 2) Care poate fi folosit cu u╚Öurin╚Ť─â; comod. Instrument ~. /v. a ├«ndem├óna + suf. ~atic
├«ndem├ónatec a. 1. dibaciu; 2. comod: o c─âru╚Ť─â ÔÇÖnc─âp─âtoare ╚Öi ├«ndem├ónatec─â CR.; 3. fig. oportun: vreme ├«ndem├ónatec─â.
îndemănátic și -înátic, -ă adj. Abil, care are mare îndemănare în mînuirea lucrurilor: om îndemănatic. Comod, practic, potrivit: instrumente îndemănatice. Fig. Oportun, favorabil: timp îndemănatic.
îndemînatic adj. v. AVANTAJOS. COMOD. CONFORTABIL. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.
├ÄNDEM├ÄNATIC adj. 1. abil, de╚Ötept, dibaci, ingenios, iscusit, iste╚Ť, me╚Öter, priceput, (pop.) mehenghi, (├«nv. ╚Öi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (├«nv.) me╚Öte╚Öugare╚Ť, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseria╚Ö ~.) 2. iscusit, priceput, (├«nv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. ager, de╚Ötept, dibaci, inteligent, iscusit, iste╚Ť, priceput, (pop.) mintos, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. ╚Öi Bucov.) h├«tru, (Transilv.) oco╚Ö, ╚Ötram, (├«nv.) scornaci, (fig.) dezghe╚Ťat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.)

îndemănatec dex online | sinonim

îndemănatec definitie

Intrare: îndemânatic
îndemănatec
îndemânatic adjectiv
îndemânatec