Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru îndemâna

ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
ÎNDEMÎNÁ, îndemînez, vb. I. Refl. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.
*îndemấna1 (la ~) loc. prep.
!îndemâná2 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îndemâneáză
îndemâná vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. și pl. îndemâneáză
la îndemână loc. adv.
ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.
A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână
îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.
îndemănéz și -înéz, a v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-.
îndemîna vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

îndemâna dex online | sinonim

îndemâna definitie

Intrare: îndemâna
îndemâna verb grupa I conjugarea a II-a