ÎNDELÚNG, -Ă, îndelungi, adj. Care durează mult timp; îndelungat. ♦ (Adverbial) Multă vreme; îndelungat. – În + de4 + lung.

ÎNDELUNGÁ, îndelúng, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) prelungi în durată. – Din îndelung.

ÎNDELÚNG, -Ă, îndelungi, adj. Care durează mult timp; îndelungat. ♦ (Adverbial) Multă vreme; îndelungat. – În + de4 + lung.

ÎNDELUNGÁ, îndelúng, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) prelungi în durată. – Din îndelung.

ÎNDELÚNG, -Ă, îndelungi, adj. (În legătură cu noțiuni temporale, pentru a accentua durata) Îndelungat. Nădăjdui o îndelungă vreme. SADOVEANU, M. 125. Se opresc pentru îndelungă vreme. CAMIL PETRESCU, T. II 101. Popoare care au lucrat secoli îndelungi la cultivarea lor. ODOBESCU, S. III 514. ◊ (Adverbial) M-am oprit îndelung în fața ramelor aurite. ANGHEL, PR.. 99. Nu ne-a lăsa el să suferim îndelung. CREANGĂ, P. 220. Cînd intrară boierii, el îi privi îndelung. NEGRUZZI, S. I 163.

ÎNDELUNGÁ, îndelúng, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A prelungi. Să nu mai îndelungăm treaba. SBIERA, P. 242. Masa să nu îndelunge șezînd la chef. PANN, P. V. II 11. ◊ Refl. Frumos va fi la chip acel copil și va bucura ochii părinților săi; și anii vieții lui se vor îndelunga pînă la nouăzeci. SADOVEANU, D. P. 170.

îndelúng adj. m., f. îndelúngă; pl. m. și f. îndelúngi

îndelungá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îndelúngă

îndelúng adj. m., f. îndelúngă; pl. m. și f. îndelúngi

îndelungá vb., ind. prez. 3 sg. îndelúngă

ÎNDELÚNG adj., adv. 1. adj. v. îndelungat. 2. adj. v. lung. 3. adj. v. îndelungat. 4. adv. îndelungat, mult. (A meditat ~.) 5. adv. lung, mult. (S-a uitat ~ la el.)

ÎNDELÚNG ~gă (~gi) și adverbial v. ÎNDELUNGAT. A meditat ~. /în + de + lung

A ÎNDELUNGÁ îndelúng tranz. A prelungi în timp /Din îndelung

îndelung a. și adv. ce durează lung, mult timp: îndelung răbdător. [Lat. INDU LONGO].

îndelungà v. a prelungi: masa să nu se îndelunge PANN.

1) îndelúng adj. (în și delung). Vechĭ. Lung (în timp), îndelungat: îndelungă răbdare. Azĭ numaĭ ca adv. A plînge îndelung, om îndelung răbdător. – Vechĭ și delung.

2) îndelúng, a -á V. delung 2.

ÎNDELUNG adj., adv. 1. adj. îndelungat, lung, prelung, prelungit, (înv.) prelungitor. (Tăcere ~.) 2. adj. îndelungat, lung. (Viață ~.) 3. adj. îndelungat, (reg.) uitat. (A petrecut acolo vreme ~.) 4. adv. îndelungat, mult. (A meditat ~.) 5. adv. lung, mult. (S-a uitat ~ la el.)