Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«ndeletnicire

├ÄNDELETNIC├Ź, ├«ndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-╚Öi petrece vremea cu ceva. ÔÇô Et. nec. Cf. ├«ndelete.
├ÄNDELETNIC├ŹRE, ├«ndeletniciri, s. f. Meserie, profesie; ocupa╚Ťie. ÔÖŽ Preocupare, grij─â. ÔÇô V. ├«ndeletnici.
├ÄNDELETNIC├Ź, ├«ndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-╚Öi petrece vremea cu ceva. ÔÇô Et. nec. Cf. ├«ndelete.
├ÄNDELETNIC├ŹRE, ├«ndeletniciri, s. f. Meserie, profesiune; ocupa╚Ťie. ÔÖŽ Preocupare, grij─â. ÔÇô V. ├«ndeletnici.
├ÄNDELETNIC├Ź, ├«ndeletnicesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) A se ocupa cu ceva, a executa o munc─â ├«n mod continuu, a-╚Öi petrece vremea cu ceva. Se ├«ndeletnice╚Öte ├«n orele libere cu v├«n─âtoarea. SADOVEANU, O. VI 384. C├«nd nu p─â╚Ötea caprele ╚Öi n-avea prilej ca s─â c├«nte... atunci se ├«ndeletnicea cu plimbarea prin c─âm─ârile palatului. POPESCU, B. IV 43. N-am avut vreme pentru asemenea lucru, cu care numai ├«n ceasuri slobode este cuiva iertat a se ├«ndeletnici. NEGRUZZI, S. II 169. ÔÇô Variant─â: deletnic├ş (La TDRG) vb. IV.
├ÄNDELETNIC├ŹRE, ├«ndeletniciri, s. f. 1. Meserie, profesiune; ocupa╚Ťie, treab─â. O strad─â din mahalaua ta purta numele ├«ndeletnicirii lor: strada Birjarilor. PAS, Z. I 223. Am avut ├«ndeletniciri ├«nsemnate cu m─âritul meu st─âp├«n. SADOVEANU, Z. C. 278. Fana, ca sor─â mai mic─â ╚Öi f─âr─â alt─â ├«ndeletnicire, era datoare s─â se ocupe de cas─â. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. 2. Preocupare, grij─â. Ast─â femeie, pe buzele c─âreia st─â tip─ârit sur├«sul ╚Öi a c─âreia ├«ndeletnicire e numai s─â plac─â. NEGRUZZI, S. I 323.
!├«ndeletnic├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ndeletnic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«ndeletnice├í; conj. prez. 3 s─â se ├«ndeletnice├ísc─â
├«ndeletnic├şre s. f., g.-d. art. ├«ndeletnic├şrii; pl. ├«ndeletnic├şri
├«ndeletnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. ├«ndeletnic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndeletnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndeletnice├ísc─â
├«ndeletnic├şre s. f., g.-d. art. ├«ndeletnic├şrii; pl. ├«ndeletnic├şri
├ÄNDELETNIC├Ź vb. v. ocupa.
├ÄNDELETNIC├ŹRE s. 1. v. ocupa╚Ťie. 2. v. activitate.
A SE ├ÄNDELETNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi petrece timpul de munc─â sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospod─âria. /├«n + sl. deletnic
├ÄNDELETNIC├ŹR├ë ~i f. Activitate de durat─â mai mare sau mai mic─â de care se ocup─â cineva; ocupa╚Ťie; treab─â. /v. a se ├«ndeletnici
├«ndeletnic├ş v. a lucra pe ├«ndelete, a se ocupa (s├órguitor) cu ceva. [Dial. deletnic, laborios = slav. D─ČALATEL─ČN─ČN┼Č, muncitor].
├«ndeletnicire f. ocupa╚Ťiune.
├«ndeletnic├ęsc (m─â) v. refl. (d. deletnic). M─â ocup: a te ├«ndeletnici cu plug─âria. Vech─ş. A te ├«ndeletnici s─â fac─ş ceva, a fi dispus s─â, a te gr─âbi s─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi -epnicesc ╚Öi deletnicesc.
├«ndeletnic├şre f. Ocupa╚Ťiune, ├«ntrebuin╚Ťare a timpulu─ş.
ÎNDELETNICI vb. a se ocupa, (înv. și reg.) a se cuprinde, (înv.) a băilui, a se zăbovi. (Cu ce se ~ ?)
├ÄNDELETNICIRE s. 1. meserie, ocupa╚Ťie, profesiune, (├«nv. ╚Öi reg.) me╚Öterie, (Mold.) breasl─â, (Transilv.) lefterie, (├«nv.) cin, marafet. (Ce ~ are ├«n prezent?) 2. activitate, lucru, munc─â, ocupa╚Ťie, preocupare, treab─â, (livr.) travaliu, (├«nv.) ocupare, preocupa╚Ťie. (├Ä╚Öi vede de ~ lui.)
├ÄNDELETNICIRE. Subst. ├Ändeletnicire, ocupa╚Ťie, ocupare, ╚Ťreab─â, activitate, munc─â, lucru, lucrare, lucrat, roboteal─â, robotit. Sarcin─â, ├«ns─ârcinare, misiune, rol, atribu╚Ťie, datorie, datorin╚Ť─â (├«nv.), ├«ndatorire, ├«ndatorin╚Ť─â (├«nv.), obliga╚Ťie. Meserie, me╚Öte╚Öug, z─ânat (reg.), profesiune, carier─â; profesare (rar); profesionism, profesionalism (rar). Serviciu, slujb─â, slujbuli╚Ť─â (dim.), slujbu╚Öoar─â, func╚Ťie, post; angajare. Pozi╚Ťie, situa╚Ťie, stare, treapt─â (fig.), rang, obraz (├«nv.). Om al muncii, muncitor, lucr─âtor; salariat, angajat, func╚Ťionar, slujba╚Ö; me╚Öte╚Öugar, maistru, me╚Öter, meseria╚Ö; profesionist. Adj. Muncitor, lucr─âtor. Vb. A se ├«ndeletnici, a se ocupa cu ceva, a fi ocupat, a avea o ocupa╚Ťie, a avea treab─â, a avea de lucru, a nu-╚Öi mai vedea capul de, a nu ╚Öti unde e (unde-i st─â) capul, a munci, a lucra; a treb─âlui, a roboti. A face o meserie, a profesa; a exercita (a practica) o meserie (o profesiune); a ├«ndeplini o func╚Ťie, a func╚Ťiona ├«n calitate de...; a avea o slujb─â, a sluji (├«nv.); a fi ├«n slujb─â, a-╚Öi face serviciul; a m├«nca (din) pita lui vod─â. A-╚Öi alege (a ├«mbr─â╚Ťi╚Öa) o meserie (o profesiune), a se angaja, a intra ├«n serviciu. V. me╚Öte╚Öug, me╚Öte╚Öugar, munc─â, obliga╚Ťie, pescuit.

îndeletnicire dex online | sinonim

îndeletnicire definitie

Intrare: îndeletnici
îndeletnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndeletnicire
îndeletnicire