Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«ndatoritor

├ÄNDATORIT├ôR, -O├üRE, ├«ndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobi╚Önuit) Obligatoriu. ÔÇô ├Ändatori + suf. -tor.
├ÄNDATORIT├ôR, -O├üRE, ├«ndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobi╚Önuit) Obligatoriu. ÔÇô ├Ändatori + suf. -tor.
├ÄNDATORIT├ôR, -O├üRE, ├«ndatoritori, -oare, adj. 1. (Despre persoane) Care face sau este gata de a face cuiva un serviciu; serviabil, binevoitor. Fiindc─â poate m├«ine diminea╚Ť─â eu am s─â plec p├«n─â nu te de╚Ötep╚Ťi dumneata, ├«╚Ťi spun de acuma c─â am r─âmas foarte ├«nc├«ntat de osp─âtarea ce mi-ai f─âcut a╚Öa de ├«ndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. 2. (Neobi╚Önuit) Obligatoriu. Aceea╚Öi majoritate a propietarilor mari s-a v─âzut obligat─â a recunoa╚Öte trebuin╚Ťa de a se desfiin╚Ťa claca sau munca ├«ndatoritoare. KOG─éLNICEANU, S. A. 161.
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri; f. sg. și pl. îndatoritoáre
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri, f. sg. și pl. îndatoritoáre
ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil.
ÎNDATORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor
îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.
îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.
ÎNDATORITOR adj. amabil, binevoitor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

îndatoritor dex online | sinonim

îndatoritor definitie

Intrare: îndatoritor
îndatoritor adjectiv