24 definiții pentru îndatorit
ÎNDATORÁ, îndatorez,
vb. I.
1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie.
2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦
Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [
Var.:
îndatorí vb. IV] –
În +
dator. ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te,
adj. 1. Dator (cu bani).
2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. [
Var.:
îndatorít, -ă adj.] –
V. îndatora. ÎNDATORÍ vb. IV
v. îndatora. ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat. ÎNDATORÁ, îndatorez,
vb. I.
1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie.
2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦
Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [
Var.:
îndatorí vb. IV] –
În +
dator. ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te,
adj. 1. Dator (cu bani).
2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. [
Var.:
îndatorít, -ă adj.] –
V. îndatora. ÎNDATORÍ vb. IV
v. îndatora. ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat. ÎNDATORÁ, îndatorez,
vb. I.
1. Tranz. A face (cuiva) un bine, a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoștință. Îți mulțumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie.
CARAGIALE, O. VII 167. Fie, cum vrei, eu cătam să te îndatorez. ALECSANDRI, T. I 449. Asta vorbă prea mult îl îndatora. PANN, P. V. II 56.
2. Tranz. A constrînge pe cineva la ceva; a impune ca o datorie, a obliga. Vezi că atîta cît ai înfăptuit, te îndatorează să-nfăptuiești mai mult?
PAS, Z. I 11. Lucrările... la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. Îl îndatoră să-i spuie tot adevărul. GORJAN, H. I 6.
3. Refl. A face datorii, a se încurca în datorii; a se împrumuta. Nu-i place să se îndatoreze. ♦
Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A pune în gaj sau ca amanet pentru o sumă de bani.
V. ipoteca. A îndatorat casele. – Variantă:
îndatorí, îndatoresc
(CREANGĂ, O. A. 182, ALECSANDRI, T. I 225, NEGRUZZI, S. II 156),
vb. IV.
ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te,
adj. 1. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. I-am rămas îndatorat pentru binele pe care mi l-a făcut.
2. Care s-a împrumutat de la cineva, care este dator cuiva (cu o sumă de bani). – Variantă:
îndatorít,-ă (RUSSO, O. A. 98)
adj. ÎNDATORÍ vb. IV
v. îndatora. ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat. îndatorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 îndatoreáză;
ger. îndatorấnd
îndatorá vb., ind. prez. 1 sg. îndatoréz, 3 sg. și pl. îndatoreáză; ger. îndatorând ÎNDATORÁ vb. 1. v. împrumuta. 2. v. obliga. 3. v. angaja. ÎNDATORÁT adj. 1. v. dator. 2. v. obligat. A ÎNDATORÁ ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoștință. Prietenia mă ~ează. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligații. Regula ~ează. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garanție în schimbul unui împrumut. 4) A face să se îndatoreze; a face dator. /în + dator A SE ÎNDATORÁ mă ~éz intranz. A intra în datorii; a deveni dator. /în + dator A SE ÎNDATORÍ mă ~éz intranz. v. A SE ÎNDATORA. /în + dator A ÎNDATORÍ ~ésc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. /în + dator îndatorà, îndatorì v.
1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie: cine te îndatorează să primești?
2. a face datorii, a se împrumuta: m
am îndatorat până în gât;
3. fig. a face cuiva servicii: l
a îndatorat mult. [V. dator].
îndatorésc și
-éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin politeță, pin vre-un serviciŭ: acest om m’a îndatorat foarte mult ajutîndu-mă să-mĭ ridic trăsura răsturnată în șanț. V. refl. Fac datoriĭ, îs dator: m’am îndatorat pînă’n gît. Rămîn obligat față de cineva.
ÎNDATORA vb. 1. a se împrumuta, a lua, (înv.) a se aprumuta. (Se ~ cu o sumă.) 2. a obliga. (Serviciul pe care mi l-a făcut mă ~.) 3. a se angaja, a făgădui, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.), a se lega. (Se ~ să facă următoarele...) ÎNDATORAT adj. 1. dator. (Om ~ cu bani.) 2. obligat, recunoscător, (înv.) mulțumitor. (Îți rămîn ~ pentru serviciul făcut.) îndatorit dex online | sinonim
îndatorit definitie
Intrare: îndatora
îndatora verb grupa I conjugarea a II-a
îndatori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a