Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru ├«ndatorire

├ÄNDATOR├ü, ├«ndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recuno╚Ötin╚Ť─â printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se ├«mprumuta; a se ├«ncurca ├«n datorii. ÔÖŽ Tranz. A da un bun ├«n gaj ├«n schimbul unui ├«mprumut. [Var.: ├«ndator├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + dator.
├ÄNDATOR├Ź vb. IV v. ├«ndatora.
├ÄNDATOR├ŹRE, ├«ndatoriri, s. f. 1. Obliga╚Ťie b─âneasc─â. 2. Obliga╚Ťie moral─â; sarcin─â obligatorie, datorie. ÔÖŽ (Rar) Fapt─â sau gest cu care ├«ndator─âm pe cineva; aten╚Ťie, polite╚Ťe. ÔÇô V. ├«ndatori.
├ÄNDATOR├ü, ├«ndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recuno╚Ötin╚Ť─â printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se ├«mprumuta; a se ├«ncurca ├«n datorii. ÔÖŽ Tranz. A da un bun ├«n gaj ├«n schimbul unui ├«mprumut. [Var.: ├«ndator├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + dator.
├ÄNDATOR├Ź vb. IV v. ├«ndatora.
├ÄNDATOR├ŹRE, ├«ndatoriri, s. f. 1. (├Änv.) Obliga╚Ťie b─âneasc─â. 2. Obliga╚Ťie moral─â; sarcin─â obligatorie, datorie. ÔÖŽ (Rar) Fapt─â sau gest cu care ├«ndator─âm pe cineva; aten╚Ťie, polite╚Ťe. ÔÇô V. ├«ndatori.
├ÄNDATOR├ü, ├«ndatorez, vb. I. 1. Tranz. A face (cuiva) un bine, a ajuta (pe cineva); a obliga la recuno╚Ötin╚Ť─â. ├Ä╚Ťi mul╚Ťumesc ├«nc─â o dat─â c─â m-ai ├«ndatorat la nevoie. CARAGIALE, O. VII 167. Fie, cum vrei, eu c─âtam s─â te ├«ndatorez. ALECSANDRI, T. I 449. Asta vorb─â prea mult ├«l ├«ndatora. PANN, P. V. II 56. 2. Tranz. A constr├«nge pe cineva la ceva; a impune ca o datorie, a obliga. Vezi c─â at├«ta c├«t ai ├«nf─âptuit, te ├«ndatoreaz─â s─â-nf─âptuie╚Öti mai mult? PAS, Z. I 11. Lucr─ârile... la care m─â ├«ndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. ├Äl ├«ndator─â s─â-i spuie tot adev─ârul. GORJAN, H. I 6. 3. Refl. A face datorii, a se ├«ncurca ├«n datorii; a se ├«mprumuta. Nu-i place s─â se ├«ndatoreze. ÔÖŽ Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A pune ├«n gaj sau ca amanet pentru o sum─â de bani. V. ipoteca. A ├«ndatorat casele. ÔÇô Variant─â: ├«ndator├ş, ├«ndatoresc (CREANG─é, O. A. 182, ALECSANDRI, T. I 225, NEGRUZZI, S. II 156), vb. IV.
├ÄNDATOR├Ź vb. IV v. ├«ndatora.
├ÄNDATOR├ŹRE, ├«ndatoriri, s. f. 1. Datorie moral─â, obliga╚Ťie, sarcin─â obligatorie. S-a dat p─âm├«ntul ├«ntreg ├«n st─âp├«nirea ╚Öi lucrarea poporului, cu ├«ndatoriri ╚Öi disciplin─â anumite. SADOVEANU, E. 26. ├Ämplinim fiecare ni╚Öte ├«ndatoriri fixe. CARAGIALE, O. III 146. ÔÖŽ Fapt─â sau gest cu care ├«ndator─âm pe cineva; aten╚Ťie, polite╚Ťe. Domi╚Ťian se sim╚Ťea din ce in ce mai bine, de╚Öi ├«ndatoririle acestea nu-l prea mirau: era deprins de acas─â cu ele ╚Öi le primea ca ╚Öi cum i s-ar fi cuvenit. BASSARABESCU, S. 35. 2. (├Änvechit) Obliga╚Ťie sau datorie b─âneasc─â. ├Ändatorirea rom├«nilor c─âtre turci sta ├«ntr-un u╚Öor tribut. B─éLCESCU, O. II 13.
├«ndator├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ndatore├íz─â; ger. ├«ndatorß║ąnd
├«ndator├şre s. f., g.-d. art. ├«ndator├şrii; pl. ├«ndator├şri
├«ndator├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ndator├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndatore├íz─â; ger. ├«ndator├ónd
├«ndator├şre s. f., g.-d. art. ├«ndator├şrii; pl. ├«ndator├şri
ÎNDATORÁ vb. 1. v. împrumuta. 2. v. obliga. 3. v. angaja.
├ÄNDATOR├ŹRE s. 1. v. obliga╚Ťie. 2. v. oficiu. 3. v. atribu╚Ťie. 4. angajament, obliga╚Ťie, sarcin─â, (pop.) leg─âtur─â. (~ ta fa╚Ť─â de el este...) 5. obliga╚Ťie, r─âspundere. (Are multe ~.) 6. datorie, obliga╚Ťie, (livr.) servitute. (~ fa╚Ť─â de propria noastr─â concep╚Ťie.)
├ÄNDATOR├ŹRE s. v. datorie.
A ├ÄNDATOR├ü ~├ęz tranz. 1) A obliga moral la recuno╚Ötin╚Ť─â. Prietenia m─â ~eaz─â. 2) (persoane) A sili pe baza unei obliga╚Ťii. Regula ~eaz─â. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garan╚Ťie ├«n schimbul unui ├«mprumut. 4) A face s─â se ├«ndatoreze; a face dator. /├«n + dator
A SE ├ÄNDATOR├ü m─â ~├ęz intranz. A intra ├«n datorii; a deveni dator. /├«n + dator
A SE ├ÄNDATOR├Ź m─â ~├ęz intranz. v. A SE ├ÄNDATORA. /├«n + dator
A ├ÄNDATOR├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii); a ├«mprumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii); a ├«mprumuta. /├«n + dator
├ÄNDATOR├ŹRE ~i f. pop. Datorie de a face ceva; sarcin─â obligatorie; obliga╚Ťie. Are multe ~i. /v. a (se) ├«ndatori
├«ndator├á, ├«ndator├Č v. 1. a (se) lega prin constr├óngere, prin datorie: cine te ├«ndatoreaz─â s─â prime╚Öti? 2. a face datorii, a se ├«mprumuta: mam ├«ndatorat p├ón─â ├«n g├ót; 3. fig. a face cuiva servicii: la ├«ndatorat mult. [V. dator].
├«ndatorire f. 1. ac╚Ťiunea de a ├«ndatora ╚Öi rezultatul ei; 2. fig. obliga╚Ťiune.
├«ndator├ęsc ╚Öi -├ęz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila or─ş oblig pin polite╚Ť─â, pin vre-un servici┼ş: acest om mÔÇÖa ├«ndatorat foarte mult ajut├«ndu-m─â s─â-m─ş ridic tr─âsura r─âsturnat─â ├«n ╚Öan╚Ť. V. refl. Fac datori─ş, ├«s dator: mÔÇÖam ├«ndatorat p├«n─âÔÇÖn g├«t. R─âm├«n obligat fa╚Ť─â de cineva.
├«ndator├şre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te ├«ndatori. Obliga╚Ťiune.
ÎNDATORA vb. 1. a se împrumuta, a lua, (înv.) a se aprumuta. (Se ~ cu o sumă.) 2. a obliga. (Serviciul pe care mi l-a făcut mă ~.) 3. a se angaja, a făgădui, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.), a se lega. (Se ~ să facă următoarele...)
├ÄNDATORIRE s. 1. datorie, ├«ns─ârcinare, obliga╚Ťie, sarcin─â, (├«nv.) dator, datorin╚Ť─â, ├«ndatorin╚Ť─â. (~ ta este s─â rezolvi problema.) 2. datorie, obliga╚Ťie, oficiu, sarcin─â. (╚śi-a ├«ndeplinit onorabil ~ de gazd─â.) 3. atribu╚Ťie, rol, sarcin─â. (Ce ~ ai ├«n aceast─â comisie?) 4. angajament, obliga╚Ťie, sarcin─â, (pop.) leg─âtur─â. (~ ta fa╚Ť─â de el este...) 5. obliga╚Ťie, r─âspundere. (Are multe ~.) 6. datorie, obliga╚Ťie, (livr.) servitute. (~ fa╚Ť─â de propria noastr─â concep╚Ťie.)
îndatorire s. v. DATORIE.
├ÄNDATOR├ŹRE (< ├«ndatori) s. f. Obliga╚Ťie (moral─â). ÔŚŐ (Dr.) ├Ändatoriri fundamentale = obliga╚Ťii ale tuturor cet─â╚Ťenilor, stabilite prin Constitu╚Ťie, destinate ap─âr─ârii, consolid─ârii ╚Öi dezvolt─ârii sistemului economic ╚Öi social al statului, ├«ndeplinirea lor permi╚Ť├ónd acestuia garantarea mai eficient─â a drepturilor.

îndatorire dex online | sinonim

îndatorire definitie

Intrare: îndatora
îndatora verb grupa I conjugarea a II-a
îndatori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndatorire
îndatorire substantiv feminin