Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru îndatorință

ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință.
ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință.
ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. Îndatorire. Tocmai aceste... îndatorințe îl zoreau acum. C. PETRESCU, A. R. 6.
îndatorínță (rar) s. f., g.-d. art. îndatorínței; pl. îndatorínțe
îndatorínță s. f., g.-d. art. îndatorínței; pl. îndatorínțe
ÎNDATORÍNȚĂ s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.
îndatorință s. v. DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAȚIE. SARCINĂ.

îndatorință dex online | sinonim

îndatorință definitie

Intrare: îndatorință
îndatorință substantiv feminin