Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«nd─âtinat

ÎNDATINÁ vb. I v. îndătina.
ÎNDATINÁT, -Ă adj. v. îndătinat.
├ÄND─éTIN├ü, ├«nd─âtinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se obi╚Önui (cu) ceva. ÔÖŽ Tranz. A avea obiceiul s─â..., a obi╚Önui. [Var.: ├«ndatin├í vb. I] ÔÇô ├Än + datin─â.
├ÄND─éTIN├üT, -─é, ├«nd─âtina╚Ťi, -te, adj. Care a devenit o datin─â; ├«nr─âd─âcinat. ÔÖŽ (Despre oameni) Deprins, obi╚Önuit (cu ceva). [Var.: ├«ndatin├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nd─âtina.
ÎNDATINÁ vb. I v. îndătina.
ÎNDATINÁT, -Ă adj. v. îndătinat.
├ÄND─éTIN├ü, ├«nd─âtinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obi╚Önui (cu) ceva. ÔÖŽ Tranz. A avea obiceiul s─â..., a obi╚Önui. [Var.: ├«ndatin├í vb. I] ÔÇô ├Än + datin─â.
├ÄND─éTIN├üT, -─é, ├«nd─âtina╚Ťi, -te, adj. Care a devenit o datin─â; ├«nr─âd─âcinat. ÔÖŽ (Despre oameni) Deprins, obi╚Önuit (cu ceva). [Var.: ├«ndatin├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nd─âtina.
ÎNDATINÁ vb. I v. îndătina.
ÎNDATINÁT, -Ă adj. v. îndătinat.
├ÄND─éTIN├ü, ├«nd─âtinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obi╚Önui, a se deprinde cu ceva. ÔÖŽ Tranz. A avea obiceiul s─â..., a obi╚Önui. (Atestat ├«n forma ├«ndatina) La noi, copiii de ╚Ť─ârani, Mo╚Ö Cr─âciun nu-ndatina s─â vin─â. BENIUC, V. 36. ÔÇô Variant─â: ├«ndatin├í vb. I.
├ÄND─éTIN├üT, -─é, ├«nd─âtina╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) Deprins, dedat, obi╚Önuit (cu ceva). ÔÖŽ (Despre obiceiuri, ac╚Ťiuni) Care a devenit o datin─â, s-a ├«nr─âd─âcinat, este comun, obi╚Önuit. (Atestat ├«n forma ├«ndatinat) Cu-ai s─âi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odat─â, Ca s─â fac─â p-o c├«mpie o plimbare-ndatinat─â. CO╚śBUC, P. II 125. O imita╚Ťiune... a jocurilor ├«ndatinate la elinii antici. ODOBESCU, S. I 479. ÔÇô Variant─â: ├«ndatin├ít, -─â adj.
îndătiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îndătineáză
├«nd─âtin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nd─âtin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nd─âtine├íz─â
ÎNDĂTINÁ vb. v. obișnui.
A ├ÄND─éTIN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nd─âtineze. 2) rar (urmat de o propozi╚Ťie completiv─â) A practica drept obicei; a obi╚Önui. /├«n + datin─â
A SE ÎNDĂTINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni datină. /în + datină
îndatinà v. a se deprinde, a se obișnui. [V. datină].
├«ndatin├ęz v. intr. (d. datin─â). Rar. Obi╚Önu─şesc, am obice─ş. V. refl. M─â obi╚Önu─şesc, m─â deprind.
├«nd─âtin├ęz (m─â) v. refl. ob. la pers. III. Intru ├«n datin─â, devin obice─ş: mila sÔÇÖa ├«nd─âtinat pe la no─ş.
├«nd─âtina vb. v. OBI╚śNUI.

îndătinat dex online | sinonim

îndătinat definitie

Intrare: îndătinat
îndătinat adjectiv
îndatinat
Intrare: îndătina
îndătina verb grupa I conjugarea a II-a
îndatina verb grupa I conjugarea a II-a