Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru ├«nd─âr─âtnici

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) ├Änc─âp─â╚Ť├ónat, recalcitrant, nesupus; p. ext. st─âruitor, perseverent. ÔÖŽ (Rar) R─âmas ├«n urm─â; restan╚Ťier. [Var.: (reg.) ├«nd─ârß║»pnic, -─â adj.] ÔÇô ├Änd─âr─ât + suf. -nic.
├ÄND─éR─éTNIC├Ź, ├«nd─âr─âtnicesc, vb. IV. Refl. A st─ârui cu ├«nc─âp─â╚Ť├ónare ├«ntr-o atitudine; a se ├«nc─âp─â╚Ť├óna; p. ext. a persevera. ÔÇô Din ├«nd─âr─âtnic.
ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) ├Änc─âp─â╚Ť├ónat, recalcitrant, nesupus; p. ext. st─âruitor, perseverent. ÔÖŽ (Rar) R─âmas ├«n urm─â; restan╚Ťier. [Var.: (reg.) ├«nd─ârß║»pnic, -─â adj.] ÔÇô ├Änd─âr─ât + suf. -nic.
├ÄND─éR─éTNIC├Ź, ├«nd─âr─âtnicesc, vb. IV. Refl. A st─ârui cu ├«nc─âp─â╚Ť├ónare ├«ntr-o atitudine; a se ├«nc─âp─â╚Ť├óna; p. ext. a persevera. ÔÇô Din ├«nd─âr─âtnic.
ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -e, adj. Care se ├«nc─âp─â╚Ť├«neaz─â, nu cedeaz─â (u╚Öor), nu renun╚Ť─â, nu se las─â convins, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, recalcitrant; care duce un lucru p├«n─â la cap─ât, nu se descurajeaz─â, st─âruitor, perseverent. La dou─â-trei mese mai st─âruiau gust─âtori ├«nd─âr─âtnici de vin. VORNIC, P. 153. P─âtima╚Ö ╚Öi ├«nd─âr─âtnic, s-o iube╚Öti ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la u╚Ö─â st─âruind... ca un creditor ├«nd─âr─âtnic. RUSSO, O. 49. ÔŚŐ (Adverbial) Soneria telefonului chema ├«nd─âr─âtnic ╚Öi ne├«ntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin v─âile afunde, ├Äncovoindu-╚Ťi ├«nd─âr─âtnic M─âre╚Ťul t─âu grumaz de unde. GOGA, P. 18. ÔÖŽ (Rar, arhaizant) R─âmas ├«n urm─â; dator. Datoria lor c─âtre visterie au pl─âtit-o? ÔÇô O pl─âtesc, m─âria-ta... Cel ce are d─â ╚Öi pentru cel ce n-are. Averea satului r─âspunde pentru to╚Ťi. Fiind ├«nd─âr─âtnici de mult─â vreme, acuma li s-a ├«mplinit tot, p├«n─â la un cap─ât de a╚Ť─â. SADOVEANU, Z. C. 232. ÔÇô Variant─â: (regional) ├«nd─ârß║»pnic, -─â (NEGRUZZI, S. I 84) adj.
├ÄND─éR─éTNIC├Ź, ├«nd─âr─âtnicesc, vb. IV. Refl. A se opune cu ├«nc─âp─â╚Ť├«nare, a st─ârui cu ├«nd─âr─âtnicie ├«ntr-o atitudine; a se ├«nc─âp─â╚Ť├«na. Turmele, c─âzute ├«n somnul fierbinte de dup─â miezul nop╚Ťii, se ├«nd─âr─âtniceau ├«n fa╚Ťa b├«telor. CAMILAR, T. 5. C├«nd s-a duce Duca-vod─â ca s─â ierte pe copila lui, are s─â afle c─â dumneaei, s-a r─âsg├«ndit; iar se ├«nd─âr─âtnice╚Öte ╚Öi iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302. Nu te-nd─âr─âtnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. ÔŚŐ Tranz. Nu f─âcu nici o mi╚Öcare ca s─â nu se supere ori s─â ├«nd─âr─âtniceasc─â pe z├«na a veni dup─â el. ISPIRESCU, L. 35.
îndărắtnic adj. m., pl. îndărắtnici; f. îndărắtnică, pl. îndărắtnice
!├«nd─âr─âtnic├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nd─âr─âtnic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nd─âr─âtnice├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nd─âr─âtnice├ísc─â
îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice
├«nd─âr─âtnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nd─âr─âtnic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nd─âr─âtnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nd─âr─âtnice├ísc─â
├ÄND─éR─éTNIC adj. 1. v. ├«nc─âp─â╚Ť├ónat. 2. ambi╚Ťios, ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd├órjit, perseverent, st─âruitor. (Se dovede╚Öte extrem de ~ ├«n atingerea scopului.)
├ÄND─éR─éTNIC adj. v. restan╚Ťier.
├ÄND─éR─éTNIC├Ź vb. 1. v. ├«nc─âp─â╚Ť├óna. 2. a se ambi╚Ťiona, a se ├«nc─âp─â╚Ť├óna, a se ├«nd├órji, a persevera, a persista, a st─ârui. (Se ~ s─â sus╚Ťin─â c─â...)
├ÄND─éRß║«TNIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival 1) Care manifest─â lips─â de supunere; ├«nc─âp─â╚Ť├ónat; recalcitrant; n─ât├óng. 2) Care v─âde╚Öte st─âruin╚Ť─â ├«n ac╚Ťiuni; perseverent; tenace. /├«nd─âr─ât + suf. ~nic
A SE ├ÄND─éR─éTNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. A st─ârui cu ├«nd─âr─âtnicie ├«ntr-o atitudine sau ├«ntr-o ac╚Ťiune (mai ales nes─ân─âtoas─â); a se ar─âta ├«nd─âr─âtnic; a se ├«nc─âp─â╚Ť├óna; a se ambi╚Ťiona. /Din ├«nd─âr─âtnic
├«nd─âr─âtnic a. 1. care d─â ├«nd─âr─ât (primitiv despre cal), ├«nc─âp─â╚Ť├óna╚Ť; 2. fig. st─âruitor, rezistent: munc─â ├«nd─âr─âtnic─â.
├Änd─âr─âtnic├Č v. a se ├«mpotrivi din ├«nc─âp─â╚Ť├ónare.
├«nd─ârß║»tnic, -─â adj. (d. ├«nd─âr─ât). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil ├«nd─âr─âtnic. ├Änc─âp─â╚Ť├«nat, ├«n╚Ťestat, obstinat, care nu ascult─â de sfatu altu─şa. Persistent, perseverant, tenace, st─âruitor: munc─â ├«nd─âr─âtnic─â. Adv. ├Än mod ├«nd─âr─âtnic: a r─âspunde ├«nd─âr─âtnic. ÔÇô Vech─ş ├«nderetnic. ╚śi ├«nd─âr─âpnic (Mold.) ╚Öi -─âvnic (Trans.).
├«nd─âr─âtnic├ęsc v. tr. Fac ├«nd─âr─âtnic. V. refl. M─â fac ├«nd─âr─âtnic. ÔÇô Vech─ş ├«ndere-.
îndărătnic adj. v. RESTANȚIER.
├ÄND─éR─éTNIC adj. 1. ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, ├«n╚Ťestat, (Olt.) dugos, (├«nv.) cape╚Ö, renitent, (fam. peior.) capsoman, c─âp─â╚Ť├«nos, c─âpos. (Ce om ~!) 2. ambi╚Ťios, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd├«rjit, perseverent, st─âruitor. (Se dovede╚Öte extrem de ~ ├«n atingerea scopului.)
├ÄND─éR─éTNICI vb. 1. a se ├«nc─âp─â╚Ť├«na, (livr.) a se obstina, (pop.) a se n─ât├«ngi, (reg.) a se ├«nc├«ina. (Se ~ proste╚Öte.) 2. a se ambi╚Ťiona, a se ├«nc─âp─â╚Ť├«na, a se ├«nd├«rji, a persevera, a persista, a st─ârui. (Se ~ s─â sus╚Ťin─â c─â...)

îndărătnici dex online | sinonim

îndărătnici definitie

Intrare: îndărătnic
îndărăpnic
îndărătnic adjectiv
Intrare: îndărătnici
îndărătnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a