Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«nd─âr─âtnic

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) ├Änc─âp─â╚Ť├ónat, recalcitrant, nesupus; p. ext. st─âruitor, perseverent. ÔÖŽ (Rar) R─âmas ├«n urm─â; restan╚Ťier. [Var.: (reg.) ├«nd─ârß║»pnic, -─â adj.] ÔÇô ├Änd─âr─ât + suf. -nic.
ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) ├Änc─âp─â╚Ť├ónat, recalcitrant, nesupus; p. ext. st─âruitor, perseverent. ÔÖŽ (Rar) R─âmas ├«n urm─â; restan╚Ťier. [Var.: (reg.) ├«nd─ârß║»pnic, -─â adj.] ÔÇô ├Änd─âr─ât + suf. -nic.
ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
├ÄND─éRß║«TNIC, -─é, ├«nd─âr─âtnici, -e, adj. Care se ├«nc─âp─â╚Ť├«neaz─â, nu cedeaz─â (u╚Öor), nu renun╚Ť─â, nu se las─â convins, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, recalcitrant; care duce un lucru p├«n─â la cap─ât, nu se descurajeaz─â, st─âruitor, perseverent. La dou─â-trei mese mai st─âruiau gust─âtori ├«nd─âr─âtnici de vin. VORNIC, P. 153. P─âtima╚Ö ╚Öi ├«nd─âr─âtnic, s-o iube╚Öti ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la u╚Ö─â st─âruind... ca un creditor ├«nd─âr─âtnic. RUSSO, O. 49. ÔŚŐ (Adverbial) Soneria telefonului chema ├«nd─âr─âtnic ╚Öi ne├«ntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin v─âile afunde, ├Äncovoindu-╚Ťi ├«nd─âr─âtnic M─âre╚Ťul t─âu grumaz de unde. GOGA, P. 18. ÔÖŽ (Rar, arhaizant) R─âmas ├«n urm─â; dator. Datoria lor c─âtre visterie au pl─âtit-o? ÔÇô O pl─âtesc, m─âria-ta... Cel ce are d─â ╚Öi pentru cel ce n-are. Averea satului r─âspunde pentru to╚Ťi. Fiind ├«nd─âr─âtnici de mult─â vreme, acuma li s-a ├«mplinit tot, p├«n─â la un cap─ât de a╚Ť─â. SADOVEANU, Z. C. 232. ÔÇô Variant─â: (regional) ├«nd─ârß║»pnic, -─â (NEGRUZZI, S. I 84) adj.
îndărắtnic adj. m., pl. îndărắtnici; f. îndărắtnică, pl. îndărắtnice
îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice
├ÄND─éR─éTNIC adj. 1. v. ├«nc─âp─â╚Ť├ónat. 2. ambi╚Ťios, ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd├órjit, perseverent, st─âruitor. (Se dovede╚Öte extrem de ~ ├«n atingerea scopului.)
├ÄND─éR─éTNIC adj. v. restan╚Ťier.
├ÄND─éRß║«TNIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival 1) Care manifest─â lips─â de supunere; ├«nc─âp─â╚Ť├ónat; recalcitrant; n─ât├óng. 2) Care v─âde╚Öte st─âruin╚Ť─â ├«n ac╚Ťiuni; perseverent; tenace. /├«nd─âr─ât + suf. ~nic
├«nd─âr─âtnic a. 1. care d─â ├«nd─âr─ât (primitiv despre cal), ├«nc─âp─â╚Ť├óna╚Ť; 2. fig. st─âruitor, rezistent: munc─â ├«nd─âr─âtnic─â.
├«nd─ârß║»tnic, -─â adj. (d. ├«nd─âr─ât). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil ├«nd─âr─âtnic. ├Änc─âp─â╚Ť├«nat, ├«n╚Ťestat, obstinat, care nu ascult─â de sfatu altu─şa. Persistent, perseverant, tenace, st─âruitor: munc─â ├«nd─âr─âtnic─â. Adv. ├Än mod ├«nd─âr─âtnic: a r─âspunde ├«nd─âr─âtnic. ÔÇô Vech─ş ├«nderetnic. ╚śi ├«nd─âr─âpnic (Mold.) ╚Öi -─âvnic (Trans.).
îndărătnic adj. v. RESTANȚIER.
├ÄND─éR─éTNIC adj. 1. ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, ├«n╚Ťestat, (Olt.) dugos, (├«nv.) cape╚Ö, renitent, (fam. peior.) capsoman, c─âp─â╚Ť├«nos, c─âpos. (Ce om ~!) 2. ambi╚Ťios, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd├«rjit, perseverent, st─âruitor. (Se dovede╚Öte extrem de ~ ├«n atingerea scopului.)

îndărătnic dex online | sinonim

îndărătnic definitie

Intrare: îndărătnic
îndărăpnic
îndărătnic adjectiv