îndărătéz v. tr. Rar. Daŭ îndărăt, întorc înapoĭ. Vechĭ (îndărăptez). Resping. V. intr. Mă retrag.

îndărătá, (îndărăpta), vb. refl. – A se înapoia, a se întoarce: „Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată” (Ștețco, 1990: 59). – Din îndărăt; cf. îndărătnici.

îndărătá, (îndărăpta), vb. refl. – A se înapoia, a se întoarce: „Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată” (Ștețco 1990: 59). – Din îndărăt.