îndărăptá, îndărăptéz, vb. I (reg., înv.) 1. a da îndărăt, a se retrage, a ceda. 2. a respinge.

îndărătéz v. tr. Rar. Daŭ îndărăt, întorc înapoĭ. Vechĭ (îndărăptez). Resping. V. intr. Mă retrag.