Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru încurajator

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor.
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor.
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, îmbărbătează, stimulează, sprijină. Știri încurajatoare.
încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre
încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre
ÎNCURAJATÓR adj. v. stimulativ.
Încurajator ≠ descurajant
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor].
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor)
ÎNCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încurajează; dătător de curaj. /a încuraja + suf. ~tor
ÎNCURAJATOR adj. emulativ, stimulativ, stimulator. (Întrecere cu caracter ~.)

încurajator dex online | sinonim

încurajator definitie

Intrare: încurajator
încurajator adjectiv