Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ncurajator

├ÄNCURAJAT├ôR, -O├üRE, ├«ncurajatori, -oare, adj. Care d─â curaj, care stimuleaz─â. ÔÇô ├Äncuraja + suf. -tor.
├ÄNCURAJAT├ôR, -O├üRE, ├«ncurajatori, -oare, adj. Care d─â curaj, care stimuleaz─â. ÔÇô ├Äncuraja + suf. -tor.
├ÄNCURAJAT├ôR, -O├üRE, ├«ncurajatori, -oare, adj. Care d─â curaj, ├«mb─ârb─âteaz─â, stimuleaz─â, sprijin─â. ╚śtiri ├«ncurajatoare.
încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre
încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre
ÎNCURAJATÓR adj. v. stimulativ.
├Äncurajator Ôëá descurajant
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor].
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor)
ÎNCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încurajează; dătător de curaj. /a încuraja + suf. ~tor
ÎNCURAJATOR adj. emulativ, stimulativ, stimulator. (Întrecere cu caracter ~.)

încurajator dex online | sinonim

încurajator definitie

Intrare: încurajator
încurajator adjectiv