ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. 2. A sprijini, a stimula. A încurajat elevul prin cuvinte de laudă. ▭ Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.

încurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajeáză, 1 pl. încurajắm; conj. prez. 3 să încurajéze; ger. încurajấnd

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajắrii; pl. încurajắri

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajéze; ger. încurajând

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.

ÎNCURAJÁRE s. v. consolare.

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

Încurajare ≠ descurajare

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].

ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].

ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)

A ÎNCURAJÁ ~éz tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele.

ÎNCURAJA vb. 1. a îmbărbăta, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?) 2. a îmbia, a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)