Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ncunjurat

├ÄNCONJUR├ü, ├«nconj├│r, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru, al unui loc. ÔÖŽ A fi a╚Öezat, a sta de jur-├«mprejurul (unei fiin╚Ťe sau al unui lucru); a ├«ncercui. ÔÖŽ A ├«ncercui cu for╚Ťe armate; a ├«mpresura, a asedia. ÔÖŽ Refl. A aduna ├«n jurul s─âu, a tr─âi ├«n societate ├«n tov─âr─â╚Öia cuiva. 2. A ├«mprejmui cu gard. ÔÖŽ A cuprinde ├«ntr-un cerc, a trasa o linie ├«mprejur, a ├«ncercui. 3. A merge spre o ╚Ťint─â pe un traseu ocolit. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nc├│njur. ÔÇô Var.: ├«ncunjur├í vb. I] ÔÇô ├Än + conjura (├«nv. ÔÇ×a ├«nconjuraÔÇŁ < lat.).
ÎNCUNJURÁ vb. I v. înconjura.
├ÄNCONJUR├ü, ├«nc├│njur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ÔÖŽ A fi a╚Öezat, a sta de jur ├«mprejurul (unei fiin╚Ťe sau al unui lucru); a ├«ncercui. ÔÖŽ A ├«ncercui cu for╚Ťe armate; a ├«mpresura, a asedia. ÔÖŽ Refl. A aduna ├«n jurul s─âu, a tr─âi ├«n societate ├«n tov─âr─â╚Öia cuiva. 2. A ├«mprejmui cu gard. ÔÖŽ A cuprinde ├«ntr-un cerc, a trasa o linie ├«mprejur, a ├«ncercui. 3. A merge spre o ╚Ťint─â pe un traseu ocolit. [Prez. ind. ╚Öi; ├«nconj├│r. ÔÇô Var.: ├«ncunjur├í vb. I] ÔÇô ├Än + conjura (├«nv. ÔÇ×a ├«nconjuraÔÇŁ < lat.).
ÎNCUNJURÁ vb. I v. înconjura.
├ÄNCONJUR├ü, ├«nc├│njur ╚Öi ├«nconj├│r, vb. I. Tranz. 1. A se mi╚Öca ├«n jurul unui punct fix, a umbla de jur ├«mprejur, a face ocolul unui loc. ├Änconjura casa alerg├«nd. ÔÖŽ (Despre grupuri, colectivit─â╚Ťi etc.) A se afla, a sta, a fi a╚Öezat de jur ├«mprejurul (unei fiin╚Ťe sau al unui lucru); a ├«mpresura, a ├«ncercui. Oamenii venir─â ├«n fa╚Ťa lui ╚Öi-l ├«nconjurar─â. DUMITRIU, N. 91. A╚Ö vrea s─â v─âd, s─â-mi umplu sufletul de mi╚Öcarea ╚Öi de priveli╚Ötile ce m─â-nconjoar─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 424. Stejarii par o straj─â de gigan╚Ťi ce-o ├«nconjoar─â. EMiNESCU, O. I 152. ÔŚŐ (Poetic) P─âdurea de brazi de la marginea podi╚Öului ├«l ├«nconjoar─â cu lini╚Ötea ei. BOGZA, C. O. 87. ÔÖŽ (Cu privire la o cas─â, un ora╚Ö, o cetate etc.) A ├«ncercui cu for╚Ťe armate, a ├«mpresura, a asedia. ├Änconjura╚Ťi casa, strig─â M─âgur─â. CAMILAR, N. I 13. ÔÖŽ Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A primi pe l├«ng─â sine, a tr─âi ├«n societatea, ├«n tov─âr─â╚Öia cuiva. S-a ├«nconjurat de oameni harnici. 2. A ├«nchide, a izola printr-un gard, a face o ├«mprejmuire. A ├«nconjurat terenul cu gard. ÔÖŽ A ├«ncercui. Susan a m─âsurat de c├«teva ori din ochi ramurile copacului, pe urm─â, zg├óriind p─âm├«ntul cu b─â╚Ťul, a ├«nconjurat tulpina larg, la cinci-╚Öase metri distan╚Ť─â. GALAN, Z. R. 92. ÔÖŽ A cuprinde, a ├«mbr─â╚Ťi╚Öa. Pe genunchi ├«mi ╚Öezi, iubito, bra╚Ťele-╚Ťi ├«mi ├«nconjoar─â G├«tul... iar tu cu iubire prive╚Öti fa╚Ťa mea p─âlind─â. EMINESCU, O. I 42. ÔŚŐ Fig. Poporul nostru ├«nconjur─â cu dragostea sa armata popular─â. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2235. 3. A umbla mult (├«n c─âutarea unui lucru), a bate drumurile, a str─âbate, a cutreiera, a alerga dintr-un loc ├«ntr-altul. A ├«nconjurat tot ora╚Öul. ÔÖŽ A face un ocol, a ocoli. Ca s─â ajung─â la gar─â trebuie s─â ├«nconjure mult. Ôľş Goliciunea ├«nconjur─â, iar─â foamea d─â de-a dreptul, se spune pentru a ar─âta c─â dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioas─â. ÔÇô Variant─â: ├«ncunjur├í (CREANG─é, P. 278, EMINESCU, N. 9, ALECSANDRI, P. I 10) vb. I.
ÎNCUNJURÁ vb. I v. înconjura.
!înconjurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înconjór, 3 înconjoáră; conj. prez. 3 să înconjoáre
înconjurá vb., ind. prez. 1 sg. încónjur/înconjór, 3 sg. și pl. încónjură/înconjoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. încónjure/înconjoáre
├ÄNCONJUR├ü vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. ├«mprejmui. 4. v. ├«ncercui. 5. v. asedia. 6. a ├«mpresura, a ├«ncercui, (fig.) a ├«ncinge. (Mun╚Ťii ~ c├ómpia.) 7. a chen─ârui, a ├«mprejmui, a ├«ncadra, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)
├ÄNCONJUR├ü vb. v. cru╚Ťa, menaja.
├«nconjur├í (├«nc├│njur, ├«nconjur├ít), vb. ÔÇô 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. ÔÇô 2. A ├«mprejmui, a str─âjui. ÔÇô 3. A asedia, a ├«ncercui. ÔÇô 4. A evita, a eschiva. ÔÇô 5. A merge spre o ╚Ťint─â pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pu╚Öcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, ├«ncunjura, var. destul de frecvent─â, a suferit o disimila╚Ťie; cf. jur, ├«mprejur. ÔÇô Der. ├«nconjur─âtor, adj. (care ├«nconjur─â); ├«nconjurime, s. f. (├«mprejurime).
A ├ÄNCONJUR├ü ├«nc├│njur 1. tranz. 1) A ocoli de jur ├«mprejur. ~ P─âm├óntul. 2) A cuprinde de jur ├«mprejur (ca ├«ntr-un cerc); a ├«ncercui; a ├«mprejmui; a ├«mpresura. Mun╚Ťii ├«nconjoar─â c├ómpia. 2. intranz. 1) A tr─âi ├«n anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult p├ón─â la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [╚śi ├«nconjor] /├«n + ├«nv. a conjura
înconjurà v. 1. a pune împrejur: a înconjura cetatea cu ziduri; 2. a fi așezat împrejur: locurile cari înconjurau satul; 3. a asedia. [Lat. CONGYRARE, din GYRUS, ocol].
2) ├«nconj├│r ╚Öi ├«nc├│njur (vest) ╚Öi ├«nc├║njur ╚Öi -ng─şur (est), a -├í v. tr. (vrom. c├│ng─şur, d. lat. con-g├Żro, -├íre, a se ├«nv├«rti ├«mpreun─â ├«n prejuru cu─şva. V. prejur, jur). Pun ├«n prejur: a ├«nconjura cetatea cu zidur─ş. ├Äs a╚Öezat sa┼ş merg ├«n prejur, ocolesc: locurile care ├«nconjoar─â satu, am ├«nconjurat satu c─âlare. Asediez, ├«mpresor.
1) ├«nc├│njur (vest) ╚Öi ├«nc├║njur (est) n., pl. ur─ş (d. ├«nconjor). Ocol, mergere sa┼ş stare ├«n prejur: a face ├«nconjuru lumi─ş. F─âr─â ├«nconjur, de-a dreptu, pe fa╚Ť─â: a vorbi f─âr─â ├«nconjur.
încúnjur, V. înconjor.
înconjura vb. v. CRUȚA. MENAJA.
├ÄNCONJURA vb. 1. a ocoli, (├«nv.) a ├«mprejura. (A ~ cl─âdirea.) 2. a ocoli. (Ai ~ mult p├«n─â la mine.) 3. a ├«mprejmui, a ├«nchide, a ├«ngr─âdi, (├«nv. ╚Öi pop.) a ocoli, (pop.) a ╚Ť─ârcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 4. a ├«mpresura, a ├«ncercui, a ├«nv─âlui, (├«nv. ╚Öi pop.) a cuprinde, (├«nv.) a ├«mprejura. (L-au ~ pe du╚Öman.) 5. a asedia, a ├«mpresura, a ├«ncercui, (├«nv. ╚Öi reg.) a ocoli, (├«nv.) a ├«nchide, a ├«nveriga. (Du╚Ömanul ~ cetatea.) 6. a ├«mpresura, a ├«ncercui, (fig.) a ├«ncinge. (Mun╚Ťii ~ c├«mpia.) 7. a chen─ârui, a ├«mprejmui, a ├«ncadra, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)

încunjurat dex online | sinonim

încunjurat definitie

Intrare: încunjurat
încunjurat participiu
Intrare: înconjura
înconjura verb grupa I conjugarea I
încunjura 1 -jur verb grupa I conjugarea I
înconjura verb grupa I conjugarea I
Intrare: încunjura (1 -jor)
încunjura 1 -jor verb grupa I conjugarea I