Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru încumetri
ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNCUMETRÍ vb. IV v. cumetri.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!încumetrí (a se ~) (-me-tri) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încumetréște, imperf. 3 sg. se încumetreá; conj. prez. 3 să se încumetreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
încumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încumetrésc, imperf. 3 sg. încumetreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încumetreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A ÎNCUMETRÍ ~ésc tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătru
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A SE ÎNCUMETRÍ mă ~ésc intranz. A deveni cumetri (cu cineva). /în + cumătru
- sursa: NODEX 2002
- permalink
încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
încumătrésc și încumetrésc (mă) v. refl. Mă fac cumătru.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
încumetrésc, V. încumătresc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
încumetri dex online | sinonim
încumetri definitie
Intrare: încumetri
încumetri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
- silabisire: -tri
