Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ├«ncujbare

├ÄNCUJB├ü, ├«ncujbez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi reg.) A (se) ├«ncovoia, a (se) ├«ndoi. ÔÇô ├Än + cujb─â.
├ÄNCUJB├üRE s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncujba; ├«ncovoiere. ÔÇô V. ├«ncujba.
├ÄNCUJB├ü, ├«ncujbez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi reg.) A (se) ├«ncovoia, a (se) ├«ndoi. ÔÇô ├Än + cujb─â.
├ÄNCUJB├üRE s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncujba; ├«ncovoiere. ÔÇô V. ├«ncujba.
├ÄNCUJB├ü, ├«ncujbez, vb. I. Tranz. (├Änvechit ╚Öi regional) A ├«ncovoia, a ├«ndoi, a str├«mba. O floare ├«ncujbat─â de-a criv─â╚Ťului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ÔŚŐ Fig. Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor m─â ├«ncujbeaz─â... O hain─â de doliu ar fi trebuit s─â port de la m─âritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.
├ÄNCUJB├üRE s. f. (├Änvechit ╚Öi regional) Ac╚Ťiunea de a ├«ncujba; ├«ncovoiere, ├«ndoire.
încujbá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încujbeáză
încujbáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încujbắrii
├«ncujb├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncujb├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncujbe├íz─â
încujbáre s. f., g.-d. art. încujbării
ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
ÎNCUJBÁRE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.
A ├ÄNCUJB├ü ~├ęz tranz. ├«nv. reg. A face s─â se ├«ncujbeze; a ├«ncovoia; a ├«ndoi; a arcui; a curba. /├«n + cujb─â
A SE ÎNCUJBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă
├«ncujb├í V. 1. a ├«ncovoia, a ├«ndoi: ├«ncujbat sub sarcin─â; 2. fig. a apleca: floare ÔÇÖncujbat─â de a criv─â╚Ťului suflare NEGR. [V. cujb─â].
├«ncujb├ęz v. tr. (d. cujb─â). Mold. Rar. ├Äncovo─ş, aplec: greutatea ├«l ├«ncujb─â. Fig. ├Änfr├«ng. V. refl. M─â ├«ncovo─ş, m─â aplec.
încujba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.
încujbare s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOVOIERE. ÎNDOIRE.

încujbare dex online | sinonim

încujbare definitie

Intrare: încujba
încujba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încujbare
încujbare substantiv feminin