Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ncuibare

├ÄNCUIB├ü, ├«ncuibez, vb. I. Refl. A se instala undeva f─âr─â s─â fie dorit. ÔÖŽ Fig. A p─âtrunde ad├ónc; a se ├«nr─âd─âcina. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nc├║ib] ÔÇô ├Än + cuib.
├ÄNCUIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ncuiba. ÔÇô V. ├«ncuiba.
├ÄNCUIB├ü, ├«ncuibez, vb. I. Refl. A-╚Öi face cuib; a se v├ór├« (unde nu-i este locul); a se oplo╚Öi. ÔÖŽ Fig. A p─âtrunde ad├ónc; a se ├«nr─âd─âcina. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nc├║ib] ÔÇô ├Än + cuib.
├ÄNCUIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ncuiba. ÔÇô V. ├«ncuiba.
├ÄNCUIB├ü, ├«ncuibez ╚Öi (mai rar) ├«nc├║ib, vb. I. Refl. A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se v├«r├« unde nu-i este locul; a se oplo╚Öi. Mo╚Öia asta... a fost a b─âtr├«nilor no╚Ötri, p├«n─â ce s-a ├«ncuibat ├«ntre noi o r├«ie boiereasc─â. SADOVEANU, N. F. 28. ÔŚŐ Fig. (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! ÔÇô g├«ndesc to╚Ťi deodat─â ÔÇô ╚Öi noi credeam c─â nevoile s-au ├«ncuibat numai ├«n satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. Ur├«tul... ├«n inima copilei se prefira ╚Öi pe fiece zi mai adinc o p─âtrundea, ├«n ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este ├«ncuibat─â ╚Öi ├«n jude╚Ťul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. ÔÖŽ (Rar, despre sentimente) A p─âtrunde ad├«nc, a se ├«nfige cu putere, a se cuib─âri. O spaim─â tainic─â i se-ncuib─â ├«n suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit) A cuprinde, a ad─âposti. Cum poate-o frunte maiestoas─â S─â-ncuibe-o cugetare at├«t de fioroas─â? ALECSANDRI, P. III 346.
├ÄNCUIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncuiba.
!încuibá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încuibeáză
încuibáre s. f., g.-d. art. încuibắrii
├«ncuib├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncuib├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncuibe├íz─â
încuibáre s. f., g.-d. art. încuibării
├ÄNCUIB├ü vb. a se ├«nr─âd─âcina, a se statornici, (fig.) a se ├«n╚Ťeleni.
ÎNCUIBÁRE s. înrădăcinare, statornicire.
A SE ├ÄNCUIB├ü m─â ~├ęz intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomod├ónd. 2) fig. (despre sentimente, st─âri etc.) A p─âtrunde ad├ónc; a prinde r─âd─âcini ad├ónci. /├«n + cuib
├«ncuib├á v. 1. a-╚Öi face cuibul; 2. fig. a se a╚Öeza, a prinde r─âd─âcin─â: cu am─âr─âciunea vie ÔÇÖn suflet ├«ncuibat─â AL.
├«nc├║─şb ╚Öi -├ęz, a -├í v. intr. (d. cu─şb). Vech─ş. Am cu─şbu: acolo p─âs─âr─ş vor ├«ncu─şba. V. refl. Am cu─şbu: acolo p─âs─ârile se vor ├«ncu─şba. Az─ş. M─â stabilesc, (fig.) m─â ├«nr─âd─âcinez: g├«ndaci─ş sÔÇÖa┼ş ├«ncu─şbat ├«n cas─â, Jidani─ş ├«n ╚Ťar─â, boala ├«n oase. ÔÇô Vech─ş ╚Öi -bu─şesc. V. cu─şb─âresc.
├ÄNCUIBA vb. a se ├«nr─âd─âcina, a se statornici, (fig.) a se ├«n╚Ťeleni.
ÎNCUIBARE s. înrădăcinare, statornicire.

încuibare dex online | sinonim

încuibare definitie

Intrare: încuiba (1 încuib)
încuiba 1 încuib verb grupa I conjugarea I
Intrare: încuibare
încuibare substantiv feminin
Intrare: încuiba (1 încuibez)
încuiba 1 încuibez verb grupa I conjugarea a II-a