Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru încrustațiune

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.
INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.
INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. Casetă cu incrustații de sidef. 2. Strat de substanțe minerale sau de săruri care se depune în anumite condiții pe suprafața corpurilor. Incrustații calcaroase. – Variantă: încrustáție s. f.
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
incrustáție (-ți-e) s. f., art. incrustáția (-ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (-ți-i-)
incrustáție s. f. (sil. -ți-e), art. incrustáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (sil. -ți-i-)[1]
INCRUSTÁȚIE s. v. incrustare.[1]
INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect. 2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen. -iei, var. încrustație s.f. / cf. fr. incrustation, lat. incrustatio].
ÎNCRUSTÁȚIE s.f. v. incrustație.
INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr. incrustation, lat. incrustatio)
INCRUSTÁȚIE ~i f. 1) Ornament incrustat. 2) Crustă de săruri depusă pe pereții unui obiect sau ai unui țesut. [G.-D. incrustației; Sil. in-crus-ta-ți-e] /<fr. incrustation[1]
incrustați(un)e f. 1. acțiunea de a incrusta; 2. lucrare incrustată; 3. strat pietros ce se formează în jurul corpurilor, când rămân într’o apă încărcată cu săruri calcare.
*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.
INCRUSTAȚIE s. incrustare. (O ~ de sidef.)

încrustațiune dex online | sinonim

încrustațiune definitie

Intrare: incrustație
incrustație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
încrustație
încrustațiune