Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru ├«ncrunt─âtur─â

├ÄNCRUNT─éT├ÜR─é, ├«ncrunt─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) ├«ncrunta; ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«ncruntat─â (1); cut─â pe frunte, ├«ntre spr├óncene. 2. (├Änv.) Urm─â, pat─â de s├ónge. ÔÇô ├Äncrunta + suf. -─âtur─â.
├ÄNCRUNT─éT├ÜR─é, ├«ncrunt─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) ├«ncrunta; ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«ncruntat─â (1); cut─â pe frunte, ├«ntre spr├óncene. 2. (├Änv.) Urm─â, pat─â de s├ónge. ÔÇô ├Äncrunta + suf. -─âtur─â.
├ÄNCRUNT─éT├ÜR─é, ├«ncrunt─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) ├«ncrunta; ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«ncruntat─â, cut─â pe frunte ├«ntre spr├«ncene. Mecanicul ├«l privi cu o ├«ncrunt─âtur─â. CAMILAR, N. II 106. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) Urm─â, pat─â de s├«nge. ├Äi prinde ╚Öi-i m─ân├«nc─â ╚Öi pe ace╚Ötia, ├«nc├«t n-au l─âsat nimic─â, afar─â de ni╚Öte ├«ncrunt─âturi pe vatr─â ╚Öi pe cuptori. SBIERA, P. 204.
încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri
încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri
├ÄNCRUNT─éT├ÜR─é ~i f. 1) Cut─â (pe frunte sau ├«ntre spr├óncene) ap─ârut─â ca semn de nemul╚Ťumire sau de ├«ncordare. 2) Expresie ├«ncruntat─â a fe╚Ťei. /a (se) ├«ncrunta + suf. ~─âtur─â

încruntătură dex online | sinonim

încruntătură definitie

Intrare: încruntătură
încruntătură substantiv feminin