Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«ncruci╚Öare

├ÄNCRUCI╚ś├ü, ├«ncruci╚Öez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a a╚Öeza cruci╚Ö; a cruci. ÔŚŐ Expr. A ├«ncruci╚Öa bra╚Ťele (pe piept) = a sta ├«n inactivitate. A ├«ncruci╚Öa s─âbiile = a ├«ncepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe l├óng─â altul, venind din direc╚Ťii diferite. ÔÖŽ (Despre drumuri) A se ├«ntret─âia. 3. Intranz. (Fran╚Ťuzism, despre nave) A naviga ├«n larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunica╚Ťie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A ├«mperechea diferite animale sau plante pentru a ob╚Ťine urma╚Öi cu ├«nsu╚Öiri superioare. ÔÇô ├Än + cruci╚Ö.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE, ├«ncruci╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncruci╚Öa ╚Öi rezultatul ei; cruci╚Ö─âtur─â, ├«ncruci╚Öat1. ÔÇô V. ├«ncruci╚Öa.
├ÄNCRUCI╚ś├ü, ├«ncruci╚Öez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a a╚Öeza cruci╚Ö; a cruci. ÔŚŐ Expr. A ├«ncruci╚Öa bra╚Ťele (pe piept) = a sta ├«n inactivitate. A ├«ncruci╚Öa s─âbiile = a ├«ncepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe l├óng─â altul, venind din direc╚Ťii diferite. ÔÖŽ (Despre drumuri) A se ├«ntret─âia. 3. Intranz. (Fran╚Ťuzism, despre nave) A naviga ├«n larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunica╚Ťie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A ├«mperechea diferite animale sau plante pentru a ob╚Ťine urma╚Öi cu ├«nsu╚Öiri superioare. ÔÇô ├Än + cruci╚Ö.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE, ├«ncruci╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncruci╚Öa ╚Öi rezultatul ei; cruci╚Ö─âtur─â, ├«ncruci╚Öat1. ÔÇô V. ├«ncruci╚Öa.
├ÄNCRUCI╚ś├ü, ├«ncruci╚Öez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a a╚Öeza cruci╚Ö. Altele p├«nze lua, Pe ierburi C─â le-ntindea, Pe c├«mpuri Le-ncruci╚Öa. TEODORESCU, P. P. 552. ÔÖŽ (Cu privire la m├«ini) A ├«mpreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a a╚Öeza cruci╚Ö, unul peste altul. ├Äncruci╚Öeaz─â m├«nile, dup─â obicei, ├«╚Öi drege glasul ╚Öi spune cu smerenie. CREANG─é, A. 95. ÔŚŐ Expr. A ├«ncruci╚Öa bra╚Ťele (pe piept) = a sta ├«n inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desf─â╚Öurarea evenimentelor. ├Än loc s─â ├«ncruci╚Ö─âm bra╚Ťele pe piept... s─â ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. A ├«ncruci╚Öa m├«inile pe piept v. m├«n─â. 2. Refl. reciproc. (Despre fiin╚Ťe sau obiecte ├«n mi╚Öcare) A se ├«nt├«lni venind din direc╚Ťii diferite. M─âcar c─â erau mul╚Ťi, se cuno╚Öteau aproape to╚Ťi ├«ntre ei, fiindc─â se salutau c├«nd se ├«ncruci╚Öau tr─âsurile. PAS, Z. I 238. Te ╚Ötiu, e╚Öti un student la Institut, Ne ├«nt├«lnim pe strad─â, ne-am v─âzut, Ne-ncruci╚Ö─âm ├«n orice zi ├«n cale, ╚śtiu toate drumurile vie╚Ťii tale. D. BOTEZ, F. S. 11. Trei zile de-a r├«ndul se-ncruci╚Öar─â, deasupra b─âtr├«nului fluviu, ucig─âtoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189. ÔŚŐ Fig. Glasurile se ├«ncruci╚Öau, deveneau din ce ├«n ce mai gr─âbite. C. PETRESCU, S. 150. Pe b─ât─âtura din fa╚Ťa c├«rciumii se ├«ncruci╚Öau toate ve╚Ötile ╚Öi zvonurile. REBREANU, R. II 172. G├«ndurile i se ├«ncruci╚Öau c-o iu╚Ťeal─â fulger─âtoare. BART, E. 22. ÔÖŽ (Despre c─âi de comunica╚Ťie) A se ├«ntret─âia. Cum nu cunoa╚Öte╚Ťi dumneavoastr─â drumul, se poate ├«nt├«mpla s─â r─ât─âci╚Ťi, c─â potecile se taie ╚Öi se ├«ncruci╚Öeaz─â ├«ntre ele, de nu le mai dai de cap─ât. HOGA╚ś, M. N. 153. ÔŚŐ Tranz. Drumul spre Amara ├«ncruci╚Öa ╚Öoseaua jude╚Ťean─â. REBREANU, R. I 70. ÔÖŽ (Despre s─âbii) A se lovi una de alta ├«n timpul luptei. S─âbiile ├«ncepur─â a se ├«ncruci╚Öa. EMINESCU, N. 124. ÔŚŐ Tranz. L─âncile ╚Öi-ncruci╚Öeaz─â, privind armia din v─âi. EMINESCU, O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; fran╚Ťuzism, despre nave) A naviga ├«n larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunica╚Ťie; p. ext. a naviga. Siluetele m─âre╚Ťe ale unor pacheboturi se vor ivi ├«n zare, ╚Öi mii de b─ârci cu p├«nze vor ├«ncruci╚Öa pe deasupra valurilor, acum singuratice ╚Öi pustii. BOGZA, V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni, a ├«mpreuna specii diferite de animale sau de plante, pentru a ob╚Ťine urma╚Öi care s─â ├«ntruneasc─â ├«nsu╚Öiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre dou─â limbi) A se influen╚Ťa reciproc ├«n cursul unui contact ├«ndelungat.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE, ├«ncruci╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncruci╚Öa ╚Öi rezultatul ei. 1. A╚Öezare, ├«mpreunare, ├«mbinare cruci╚Ö─â a mai multor lucruri. ├Äncruci╚Öarea fiarelor. Ôľş Lanul de orz se ├«mplinise ╚Öi cu greu i se mai putea deosebi ├«ncruci╚Öarea r├«ndurilor. MIHALE, O. 454. ÔÖŽ Locul unde se ├«ncruci╚Öeaz─â dou─â drumuri, linii etc.; ├«ntret─âiere. Ro╚Ťile pocneau tot mai des peste ├«ncruci╚Ö─âri, treceau de pe o linie pe alta cu o siguran╚Ť─â ma╚Öinal─â. REBREANU, R. I 13. Ai observat ├«ncruci╚Öarea uli╚Ťelor ├«n mijlocul satului? id. ib. 75. 2. (Biol.) ├Ämpreunare, ├«mperechere (de obicei artificial─â) de animale sau de plante (cu scopul amelior─ârii rasei). Pentru ob╚Ťinerea unei produc╚Ťii mai mari de carne ╚Öi gr─âsime se va aplica pe o scar─â larg─â metoda ├«ncruci╚Ö─ârii artificiale. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2859. Oamenii ├«╚Öi f─âceau vizite ╚Öi ├«╚Öi admirau, unii altora, micile f─âpturi ├«ntraripate. F─âceau ├«ntre ei schimburi. ├Ä╚Öi ├«mprumutau porumbi╚Ťa pentru ├«ncruci╚Öare. PAS, Z. I 129. 3. (Lingv.) Schimbarea formei unui cuv├«nt sau a structurii unei expresii, ├«n urma confuziei create cu un cuv├«nt sau cu o expresie asem─ân─âtoare (ca form─â sau ca sens); contaminare. Construc╚Ťia ┬źhaine de gata┬╗ e rezultatul ├«ncruci╚Ö─ârii ├«ntre ┬źhaine gata┬╗ ╚Öi ┬źhaine de comand─â┬╗. ÔÖŽ Influen╚Ťare reciproc─â a dou─â limbi aflate ├«n contact ├«ndelungat ╚Öi de pe urma c─âreia una din limbi iese de obicei ├«nving─âtoare, impun├«ndu-se ├«n dauna celeilalte, care dispare treptat. ├Äncruci╚Öarea nu d─â o nou─â, o a treia limb─â, ci men╚Ťine una dintre limbi, men╚Ťine structura ei gramatical─â ╚Öi fondul ei principal de cuvinte ╚Öi ├«i d─â posibilitatea s─â se dezvolte potrivit legilor ei interne de dezvoltare. STALIN, PROBL. LINGV. 27. I. V. Stalin a ar─âtat c─â din ├«ncruci╚Ö─ârile cu alte limbi, vocabularul limbii ruse nu a sl─âbit, ci s-a ├«nt─ârit ├«ntotdeauna. MACREA, F. 18.
├«ncruci╚Ö├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ncruci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«ncruci╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â ├«ncruci╚Ö├ęze; ger. ├«ncruci╚Öß║ąnd
încrucișáre s. f., g.-d. art. încrucișắrii; pl. încrucișắri
├«ncruci╚Ö├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncruci╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncruci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«ncruci╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncruci╚Ö├ęze; ger. ├«ncruci╚Ö├ónd
încrucișáre s. f., g.-d. art. încrucișării; pl. încrucișări
├ÄNCRUCI╚ś├ü vb. 1. v. ├«ntret─âia. 2. (├«nv.) a cruci. (├Ä╚Öi ~ picioarele.) 3. v. ├«mperechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa, (reg.) a mistri╚Ťa. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE s. 1. v. ├«ntret─âiere. 2. (concr.) v. r─âsp├óntie. 3. v. corcire.
A ├ÄNCRUCI╚ś├ü ~├ęz tranz. 1) A pune cruci╚Ö; a a╚Öeza ├«n form─â de cruce. ÔŚŐ ~ s─âbiile a ├«ncepe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face s─â procreeze, ob╚Ťin├ónd un hibrid cu calit─â╚Ťi superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -├«n-cru-] /├«n + cruci╚Ö
A SE ├ÄNCRUCI╚ś├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direc╚Ťii diferite, ├«nt├ólnindu-se ├«ntr-un punct; a se ├«ntret─âia; a se intersecta. 2) (despre fiin╚Ťe sau obiecte ├«n mi╚Öcare) A trece prin acela╚Öi loc, venind ├«n ├«nt├ómpinare ╚Öi continu├óndu-╚Öi drumul ├«n direc╚Ťii opuse; a se ├«nt├ólni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influen╚Ťa reciproc ├«n urma unui contact, d├ónd na╚Ötere unui idiom amestecat. /├«n + cruci╚Ö
├«ncruci╚Ö├á v. 1. a pune cruci╚Ö: a ├«ncruci╚Öa bra╚Ťele; 2. a merge cruci╚Ö: drumurile se ├«ncruci╚Öau.
├«ncruci╚Ö├ęz v. tr. (d. cruci╚Ö). Pun cruci╚Ö: ├«ncruci╚Öez bra╚Ťele. V. intr. Merg cruci╚Ö, explorez c├«mpu, marea: vapoarele ├«ncruci╚Öa┼ş. V. refl. M─â pun, ├«s a╚Öezat cruci╚Ö: drumurile se ├«ncruci╚Öeaz─â.
├ÄNCRUCI╚śA vb. 1. a se interfera, a se intersecta, a se ├«ntret─âia, (rar) a se str─ât─âia, a se t─âia. (Liniile se ~.) 2. (├«nv.) a cruci. (├Ä╚Öi ~ picioarele.) 3. a (se) goni, a (se) ├«mperechea, a (se) ├«mpreuna, (pop.) a (se) c─â╚Ťeli, a (se) ├«nso╚Ťi, (reg.) a (se) pui. (S├«nt animale care se ~.) 4. (rar) a metisa, (reg.) a mistri╚Ťa. (A ~ diverse rase de animale.) 5. a se amesteca, a se corci. (Dou─â specii de plante se pot ~.)
├ÄNCRUCI╚śARE s. 1. interferen╚Ť─â, intersectare, ├«ntret─âiere. (~ de linii.) 2. (concr.) intersec╚Ťie, ├«ntret─âiere, r─âscruce, r─âsp├«ntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (La ~ unui drum.) 3. amestecare, corcire. (~ unor rase de animale.)
├«ncruci╚Öare 1. Inversare de scurt─â durat─â a registrului (1) vocilor (2) apropiate [ex. linia melodic─â a sopranului (2) trece dedesubtul celei a alto(5)-ului sau a celei a basului (III, 1) urc─â deasupra liniei melodice a tenorului (2)]. 2. Execu╚Ťia la un instr. cu claviatur─â*, cu m├óna st├óng─â peste m├óna dreapt─â, ├«ntr-un registru mai ├«nalt dec├ót cel obi╚Önuit (indica╚Ťie abrev., s. m.) sau invers, cu m├óna dreapt─â peste m├óna st├óng─â, ├«ntr-un registru mai jos (indica╚Ťie abrev. d. m.). 3. Dispunerea coardelor* (ex. la pianin─â), pentru a permite amplasarea lor pe o lungime mai mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE (< ├«ncruci╚Öa) s. f. Loc de ├«ntret─âiere a dou─â sau a mai multor c─âi de comunica╚Ťie, a dou─â sau a mai multor conducte etc.; intersec╚Ťie. ÔŚŐ (TEHN.) Inim─â de ├«. = element al unui schimb─âtor de cale situat la intersec╚Ťia a dou─â ╚Öine, av├ónd rolul de ghidare a materialului rulant pe linie direct─â sau ab─âtut─â.
├ÄNCRUCI╚ś├üRE s. f. (< ├«ncruci╚Ö├í < ├«n + cruci╚Ö + -a): proces ├«ndelungat de contact activ, de amestec, ├«ntre dou─â limbi, care se termin─â de obicei prin victoria uneia dintre ele ╚Öi dispari╚Ťia treptat─â a celeilalte, cu asimilarea unor elemente de vocabular din limba ├«nvins─â de c─âtre limba ├«nving─âtoare. Limba rom├ón─â este un rezultat al ├«. dintre limba latin─â (care a ie╚Öit ├«nving─âtoare) cu limba geto-dac─â (traco-dac─â) ce, de╚Öi ├«nvins─â, a l─âsat ├«n vocabularul latinei orientale din Dacia un anumit num─âr de termeni.

încrucișare dex online | sinonim

încrucișare definitie

Intrare: încrucișa
încrucișa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încrucișare
încrucișare substantiv feminin