ÎNCRUCÍ, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

ÎNCRUCÍ, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

ÎNCRUCÍ vb. IV v. cruci.

!încrucí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrucéște, imperf. 3 sg. se încruceá; conj. prez. 3 să se încruceáscă

încrucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrucésc, imperf. 3 sg. încruceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încruceáscă

ÎNCRUCÍ vb. v. cruci, minuna, uimi, ului.

încrucì v. a-și face crucea de uimire: se încrucia lumea de mirare CR.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

încrucésc, V. crucésc.

încruci vb. v. CRUCI. MINUNA. UIMI. ULUI.