Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru încrușit

ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
ÎNCRUȘÍT, -Ă, încrușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea animalelor) Argăsit2. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. încruși.
ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
ÎNCRUȘÍT, -Ă, încrușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea animalelor) Argăsit2. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. încruși.
ÎNCRUȘÍT, -Ă adj. v. crușit.
încrușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 să încrușeáscă
încrușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrușeáscă
încrușit a. Mold. însângerat: pe stradele încrușite de flăcările orbitoare EM.; [V. crușì].
*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.
încrușésc, V. crușesc.

încrușit dex online | sinonim

încrușit definitie

Intrare: încrușit
încrușit adjectiv
Intrare: încruși
încruși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a