Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru încrușire

ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
încrușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 să încrușeáscă
încrușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrușeáscă
*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.
încrușésc, V. crușesc.

încrușire dex online | sinonim

încrușire definitie

Intrare: încruși
încruși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încrușire
încrușire infinitiv lung