ÎNCROPÍ, încropesc, vb. IV. Tranz. 1. A încălzi puțin un lichid. 2. A aduna (cu greu) la un loc, a înjgheba, a înfiripa. – Din încrop (= uncrop).

ÎNCROPÍ, încropesc, vb. IV. Tranz. 1. A face călduț un lichid. 2. A aduna (cu greu) laolaltă, a înjgheba, a înfiripa. – Din încrop (= uncrop).

ÎNCROPÍ, încropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la apă, rar la alte lichide) A face să devină călduț, a încălzi puțin. Chemă armăsarul ei, ca să încropească laptele. ISPIRESCU, L. 31. Puțină apă încropea. ȘEZ. III 64. ♦ (Cu privire la aer, atmosferă) A face să devină greu, încărcat, înăbușitor. Aburii groși... să risipesc și încropesc... aerul trezit al salonului. DELAVRANCEA, S. 140. 2. A înjgheba, a face rost de... Ceilalți mobilizați ai șefului își încropiseră culcușuri. GALAN, Z. R. 105. Mama s-a împrumutat la neamuri și a încropit banii. PAS, Z. I 243. Albu-Împărat, luat fără veste, abia încropi jumătate de oaste. VISSARION, B. 48. Copilașii să-mi hrănesc, Traiul să mi-l încropesc. TEODORESCU, P. P. 351.

încropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încropésc, imperf. 3 sg. încropeá; conj. prez. 3 să încropeáscă

încropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încropésc, imperf. 3 sg. încropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încropeáscă

ÎNCROPÍ vb. v. înjgheba.

A ÎNCROPÍ ~ésc tranz. 1) (lichide) A încălzi puțin. 2) fig. (avuții) A aduna cu greu; a sclipui; a înjgheba. ~ o gospodărie. [Sil. în-cro-] /Din uncrop

încropì v. 1. a face căldicel, a încălzi puțin; 2. fig. a face bine, rău: traiul să mi-l încropesc.

încropésc v. tr. (vsl. kropiti, a stropi. V. crop). Vest. Stîmpăr căldura uneĭ ape turnînd puțină apă rece saŭ încălzesc o apă rece turnînd apă ferbinte. Fig. Înjgheb, formez, alcătuĭesc cu greŭ: a-țĭ încropi un traĭ modest, un prînz.

ÎNCROPI vb. a închipui, a înfiripa, a înjgheba, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ și el ce-a putut în grabă.)