Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ncrez─âtor

├ÄNCREZ─éT├ôR, -O├üRE, ├«ncrez─âtori, -oare, adj. Care are ├«ncredere; credul. ÔÖŽ (Adverbial) Cu ├«ncredere. ÔÇô ├Äncrede + suf. -─âtor.
├ÄNCREZ─éT├ôR, -O├üRE, ├«ncrez─âtori, -oare, adj. Care are ├«ncredere; credul. ÔÖŽ (Adverbial) Cu ├«ncredere. ÔÇô ├Äncrede + suf. -─âtor.
ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. (Despre oameni) Care are încredere, care se încrede lesne. (Adverbial) Zîmbea încrezător în sine. VORNIC, P. 132.
încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre
încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre
├ÄNCREZ─éT├ôR adj. (fran╚Ťuzism) confient. (Om ~.)
ÎNCREZĂTÓR1 adv. Cu încredere. /în + crezător
├ÄNCREZ─éT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) (despre persoane) Care se ├«ncrede ├«n ori╚Öicine; capabil de a crede cu u╚Öurin╚Ť─â orice; credul; naiv. 2) Care v─âde╚Öte ├«ncredere. Privire ~oare. /├«n + crez─âtor
încrezător a. dispus de a se încrede.
├«ncrez─ât├│r, -o├íre adj. Care se ├«ncrede, care se sprijin─â pe fidelitatea altu─şa.
├ÄNCREZ─éTOR adj. (fran╚Ťuzism) confient. (Om ~.)

încrezător dex online | sinonim

încrezător definitie

Intrare: încrezător
încrezător adjectiv