Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ncrede

├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ÔÖŽ (Pop.) A avea ├«ncredere prea mare ├«n sine; a se fuduli. ÔÖŽ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A ├«ncredin╚Ťa ceva cuiva. ÔÇô ├Än + crede.
├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ÔÖŽ (Pop.) A avea ├«ncredere prea mare ├«n sine; a se fuduli. ÔÖŽ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A ├«ncredin╚Ťa ceva cuiva. ÔÇô ├Än + crede.
├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. (Urmat de determin─âri ├«n dativ sau, mai ales, introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗) A crede, a avea ├«ncredere ├«n cineva, a se bizui pe cineva, a se l─âsa ├«n n─âdejdea cuiva; a conta pe cineva. ├Äncrede-te lui, cum te-ai ├«ncrezut ├«n mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutez─âtorul ce se ├«ncredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. ÔÖŽ (Mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva s─â cread─â. I se pare c─â viseaz─â, Ar z├«mbi ╚Öi nu se-ncrede, ar r─âcni ╚Öi nu cuteaz─â. EMINESCU, O. I 84. Tu e╚Öti, inima-mi spune, ╚Öi tot nu m─â ├«ncred. ALECSANDRI, T. II 129. 2. Tranz. (├Änvechit, azi ├«n poezie) A da sau a l─âsa ceva cu toat─â ├«ncrederea ├«n seama cuiva; a ├«ncredin╚Ťa cuiva ceva. De-o fi, bade, s─â ghice╚Öti, ├Ä╚Ťi ├«ncred o bog─â╚Ťie: Leag─ân am s─â fac din tine, ╚śi-un copil ÔÇô de-o fi cu bine ÔÇô ╚Üi-l dau ╚Ťie S─â mi-l cre╚Öti! CO╚śBUC, P. I 203. Ridic─â ochii. Vede Luceaf─ârul. ╚śi-nceti╚Öor Dorin╚Ťele-i ├«ncrede. EMINESCU, O. I 179. ÔŚŐ Refl. (Poetic) Barca se-ncrede ├«n s├«nul m─ârii, Luna-ntr-al nop╚Ťii car zbur─âtor. ALECSANDRI, O. 149.
!├«ncr├ęde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ncr├ęde, 1 pl. ne ├«ncr├ędem, imperf. 3 sg. se ├«ncrede├í, perf. s. 3 sg. se ├«ncrez├║; conj. prez. 3 s─â se ├«ncre├íd─â; gen. ├«ncrezß║ąndu-se; part. ├«ncrez├║t
├«ncr├ęde vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncr├ęd, imperf. 3 sg. ├«ncrede├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncre├íd─â; part. ├«ncrez├║t
├ÄNCR├ëDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se l─âsa, a se sprijini. (Te po╚Ťi ~ ├«n mine!) 3. v. crede. 4. v. ├«ng├ómfa.
├ÄNCR├ëDE vb. v. asigura, da, ├«ncredin╚Ťa, ├«nm├óna, ├«ntinde, preda, remite, transmite.
A SE ├ÄNCR├ëDE m─â ├«ncr├ęd intranz. 1) A avea (toat─â) n─âdejdea. M─â ├«ncred ├«n tine. 2) (mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o p─ârere exagerat─â despre sine; a se supraevalua. /├«n + a crede
├«ncrede v. a se l─âsa ├«n buna credin╚Ťa altuia, a-╚Öi pune credin╚Ťa ├«n: ├«ncrede-te ├«n el.
├«ncr├ęd, -crez├║t, a -cr├ęde v. tr. (d. cred). ├Äncredin╚Ťez, preda┼ş (Vech─ş). V. refl. Am ├«ncredere, m─â sprijin pe credin╚Ťa (fidelitatea) altu─şa: m─â ├«ncred ├«n cineva (sa┼ş cu─şva).
încrede vb. v. ASIGURA. DA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.
├ÄNCREDE vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se ├«ntemeia, a se sprijini, (├«nv. ╚Öi reg.) a se n─âd─âi, (├«nv.) a se a╚Öeza, a se ├«ncredin╚Ťa, a se ├«ncumeta, a n─âd─âjdui, a se seme╚Ťi, a se st─ârui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se l─âsa, a se sprijini. (Te po╚Ťi ~ ├«n mine!) 3. a crede. (M─â ~ ├«n tine!)

încrede dex online | sinonim

încrede definitie

Intrare: încrede
încrede verb grupa a III-a conjugarea a IX-a