covríg [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl кoвpигь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. A se îndoi în formă de covrig, a se încolăci; a se ghemui. Peste rîpă se-ncovrigă O bucată de verigă, O omidă cenușie. CORBEA, A. 10. ◊ Tranz. Pisica intră miorlăind... încovrigîndu- și coada. VLAHUȚĂ, O. A. III 174.

încovrigá (a ~) (-co-vri-) vb., ind. prez. 3 încovrígă

încovrigá vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. încovríg, 3 sg. și pl. încovrígă

ÎNCOVRIGÁ vb. 1. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (reg.) a se încârjoia. (Câinele își ~ coada.) 2. v. încolăci.

ÎNCOVRIGÁRE s. încârligare, încolăcire, încovoiere, îndoire. (~ cozii unui câine.)

A ÎNCOVRIGÁ încovríg tranz. A face să se încovrige; a încolăci. [Sil. -co-vri-] /în + covrig

A SE ÎNCOVRIGÁ mă încovríg intranz. 1) A se strânge în formă de covrig; a se încolăci. 2) A căpăta formă de covrig; a deveni asemănător cu un covrig. Câinele își încovrigă coada. /în + covrig

încovrigá v. a se încolăci: se încovrigă de copaciu și se urcă ISP. [V. covrig].

2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

încovríg, V. covrig 2.

ÎNCOVRIGA vb. 1. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (reg.) a se încîrjoia. (Cîinele își ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

ÎNCOVRIGARE s. încîrligare, încolăcire, încovoiere, îndoire. (~ cozii unui cîine.)