Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«ncovoietur─â

├ÄNCOVOIET├ÜR─é, ├«ncovoieturi, s. f. Partea ├«ncovoiat─â a unui obiect; curbur─â, sinuozitate, ├«ncovoial─â. ÔÇô ├Äncovoia + suf. -tur─â.
├ÄNCOVOIET├ÜR─é, ├«ncovoieturi, s. f. Partea ├«ncovoiat─â a unui obiect; curbur─â, sinuozitate, ├«ncovoial─â. ÔÇô ├Äncovoia + suf. -tur─â.
ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.
încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri
încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri
ÎNCOVOIETÚRĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. v. curbură.
încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.
├«ncovo─şet├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«ncovo─şeri─ş, ├«ndoitur─â, parte ├«ncovo─şat─â.
ÎNCOVOIETURĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ a unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

încovoietură dex online | sinonim

încovoietură definitie

Intrare: încovoietură
încovoietură substantiv feminin