ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A strânge într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

încorsetá (a ~) vb., ind. prez. 3 încorseteáză

încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, 3 sg. și pl. încorseteáză

ÎNCORSETÁ vb. I. tr. A strânge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].

ÎNCORSETÁ vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)

A ÎNCORSETÁ ~éz tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber și plenar. /în + corset