12 definiții pentru încornora
ÎNCORNORÁ, încornorez,
vb. I.
Tranz. A pune coarne. ♦
Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦
Fig. (
Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din
încornorat (derivat regresiv).
ÎNCORNORÁ, încornorez,
vb. I.
Tranz. A pune coarne. ♦
Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦
Fig. (
Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din
încornorat (derivat regresiv).
ÎNCORNORÁ, încornorez,
vb. I.
Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28.
2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.
încornorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 încornoreáză
încornorá vb., ind. prez. 1 sg. încornoréz, 3 sg. și pl. încornoreáză ÎNCORNORÁ vb. v. exagera, înșela, trăda. A ÎNCORNORÁ ~éz tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soți) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale; a înșela. /în + corn încornorá v.
1. a pune coarne;
2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.
cornoréz și
înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.
încornora vb. v. EXAGERA. ÎNȘELA. TRĂDA. încornora, încornorez
v. t. a-și înșela soțul sau soția
încornora dex online | sinonim
încornora definitie
Intrare: încornora
încornora verb grupa I conjugarea a II-a