Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru ├«ncordare

├ÄNCORD├ü, ├«ncordez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) contracta mu╚Öchii corpului, p. ext. corpul ├«ntreg, ├«n vederea unui efort. ÔÖŽ Fig. A-╚Öi concentra aten╚Ťia, memoria, voin╚Ťa etc. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A stimula, a ├«nt─âri. 2. Tranz. A ├«ntinde (puternic) o coard─â, un arc, un cablu etc. ÔÖŽ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin ├«ntinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele vi╚Ťei-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge ├«ntr-o stare de tensiune (maxim─â); a se ├«n─âspri. ÔÇô ├Än + coard─â.
├ÄNCORD├üRE, ├«ncord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncorda ╚Öi rezultatul ei; ├«ncord─âtur─â. ÔÇô V. ├«ncorda.
├ÄNCORD├ü, ├«ncordez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) contracta mu╚Öchii corpului, p. ext. corpul ├«ntreg, ├«n vederea unui efort. ÔÖŽ Fig. A-╚Öi concentra aten╚Ťia, memoria, voin╚Ťa etc. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A stimula, a ├«nt─âri. 2. Tranz. A ├«ntinde (puternic) o coard─â, un arc, un cablu etc. ÔÖŽ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin ├«ntinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele vi╚Ťei de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge ├«ntr-o stare de tensiune (maxim─â), a se ├«n─âspri. ÔÇô ├Än + coard─â.
├ÄNCORD├üRE, ├«ncord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncorda ╚Öi rezultatul ei; ├«ncord─âtur─â. ÔÇô V. ├«ncorda.
├ÄNCORD├ü, ├«ncordez, vb. I. Tranz. 1. A aduce mu╚Öchii corpului (p. ext. corpul ├«ntreg) ├«n stare de tensiune. ├Ä╚Öi ├«ncord─â bra╚Ťele ╚Öi umerii ├«mbr─âca╚Ťi ├«ntr-o c─âma╚Ö─â de c├«nep─â. DUMITRIU, N. 147. O t─ârie nebun─â ├«mi ├«ncord─â m─âdularele. SADOVEANU, O. VI 13. ÔŚŐ Refl. Primprejur, pe mo╚Öie, ╚Ť─âranii... se ├«ncordau din greu gem├«nd. SADOVEANU, O. VII 277. ╚śi apoi ├«ncord├«ndu-se ╚Öi scutur├«ndu-se o dat─â voinice╚Öte, iar─â ╚Öi-arat─â puterile sale zic├«nd: ╚Üine-te zdrav─ân, st─âp├«ne, c─â iar am s─â zbor. CREANG─é, P. 220. ÔÖŽ Fig. A-╚Öi aduna, printr-o sfor╚Ťare, puterea, aten╚Ťia, memoria, voin╚Ťa etc., a face un efort. ├Ä╚Öi ├«ncord─â ├«nc─â o dat─â toat─â voin╚Ťa. DUMITRIU, B. F. 148. Dac─â ├«╚Ťi ├«ncordezi aten╚Ťia, observi c─â fiecare cal e altfel, fiecare ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â alergarea lui cu alte mi╚Öc─âri. STANCU, U.R.S.S. 122. ├Ämi d─âdeam c├«teodat─â osteneala s─â-mi ├«ncordez memoria... ╚Öi nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ÔÖŽ (Rar) A ├«nt─âri. Va depune cu at├«t mai mult silin╚Ťele spre a dezvolta... inteligen╚Ťa ager─â a junimii noastre, ├«ncord├«nd totdeodat─â ├«n inimile tinerilor nobilul sim╚Ťim├«nt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce ├«n stare de tensiune, a ├«ntinde un arc, un cablu etc. ├Ä╚Öi ├«ncordau arcurile ╚Öi pu╚Ötile. RETEGANUL, P. V 70. ÔÖŽ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. ├Äncorda-voi a mea lir─â s─â c├«nt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ÔÖŽ Fig. (Neobi╚Önuit) A da form─â de arc, a arcui. Ni╚Öte sprincene pe care penelul nu le-ar fi ├«ncordat cu at├«ta delicate╚Ť─â. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega str├«ns, a str├«nge, ├«ntinz├«nd sau r─âsucind funia care leag─â. L-a legat, nu l-a legat, C─â de m├«ini l-a ├«ncordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ÔÖŽ A lega coardele viei. (Refl. pas.) Dup─â ridicatul viei la un harag, se sap─â tot p─âm├«ntul ╚Öi apoi se ├«ncordeaz─â. I. IONESCU, P. 249.
├ÄNCORD├üRE, ├«ncord─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ncorda. 1. Efort de concentrare a for╚Ťelor fizice sau intelectuale. Din c├«teva ├«ncord─âri ale bra╚Ťelor lui v├«njoase, fu ├«n mijlocul curentului. BART, E. 184. O ├«ncordare ├«nalt─â a aten╚Ťiei ascute sim╚Ťirea auzului ├«n singur─âtatea nop╚Ťii. GHEREA, ST. CR. II 139. ├Än mi╚Öcarea bra╚Ťelor lor, ├«n toat─â voiniceasca ╚Öi puternica ├«ncordare... a trupului lor v├«njos, au ceva din m─âre╚Ťia statuilor antice. VLAHU╚Ü─é, O. A. 414. ÔÖŽ Tensiune. ├Äncordare nervoas─â. Ôľş B─âiatul trecu printr-o stare ciudat─â de ├«ncordare. VORNIC, P. 183. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ├«ncordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea s─â cunoasc─â ceea ce a╚Ötepta cu ├«ncordare. VORNIC, P. 158. Toat─â urbea a╚Öteapt─â cu ├«ncordare s─â vin─â rezultatul examenului anual ╚Öi ├«mp─âr╚Ťirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. 2. Str├«ngere, str├«nsoare, ├«mbr─â╚Ťi╚Öare. Se desface din ├«ncordarea bra╚Ťelor ei. VLAHU╚Ü─é, N. 148.
încordá (a ~) vb., ind. prez. 3 încordeáză
încordáre s. f., g.-d. art. încordắrii; pl. încordắri
├«ncord├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncord├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncorde├íz─â
încordáre s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări
ÎNCORDÁ vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. v. întinde. 4. v. opinti. 5. v. concentra. 6. v. tensiona.
├ÄNCORD├üRE s. 1. ├«nstrunare, ├«ntindere, strunire, (├«nv.) ├«ncord─âtur─â. (~ a arcului.) 2. v. ├«ntindere. 3. ├«ntindere, tensiune. (~ mu╚Öchilor.) 4. v. concentrare. 5. v. ├«nfrigurare. 6. tensionare. (─â rela╚Ťiilor dintre ei.) 7. v. tensiune. (Stare de ~.)
ÎNCORDÁRE s. v. febră.
A (se) ├«ncorda Ôëá a (se) destinde
A (se) ├«ncorda Ôëá a (se) sl─âbi
A se ├«ncorda Ôëá a se relaxa
├Äncordare Ôëá destindere, relaxare
├ÄNCORD├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) aduce mu╚Öchii, corpul ├«ntr-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a ├«n╚Ťelege, pentru a-╚Öi aduce aminte. III. tr. a ├«ntinde un arc, un cablu; (p. ext.) a ├«nstruna un instrument muzical. (< ├«n- + coard─â)
A ├ÄNCORD├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«ncordeze. 2) (cabluri, arcuri etc.) A face s─â fie bine ├«ntins. 3) (instrumente muzicale) A pune tonurile la ├«n─âl╚Ťimea cerut─â; a acorda. /├«n + coard─â
A SE ├ÄNCORD├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre muschi) A trece din starea de relaxare ├«n stare de tensiune. 2) (despre rela╚Ťii sociale) A deveni mai tensionat; a se ├«nr─âut─â╚Ťi; a se complica; a se agrava; a se ├«n─âspri. 3) A-╚Öi fixa ├«n mod con╚Ötient (├«ntr-o singur─â direc╚Ťie) for╚Ťele fizice sau intelectuale; a se concentra. /├«n + coard─â
├ÄNCORD├üRE ~─âri f. 1) v. A ├ÄNCORDA ╚Öi A SE ├ÄNCORDA. ÔŚŐ Cu ~ din toate puterile (fizice ╚Öi/sau intelectuale). 2) fig. Stare de spirit ├«ncordat─â; tensiune. /v. a ├«ncorda
├«ncord├á v. 1. a ├«ntinde coardele la un instrument (arc, vioar─â); 2. a ├«ntinde foarte, a pune toat─â t─âria: a-╚Öi ├«ncorda puterile; fig. a-╚Öi ├«ncorda mintea; 3. a ╚Ťinea str├óns: fugarul falnic coama ÔÇÖ╚Öi ├«ncorda AL.; 4. alega str├óns: a ├«ncorda via; 5. a se ├«n╚Ťepeni: se ├«ncordeaz─â ╚Öi apoi moare.
├«ncordare f. 1. ac╚Ťiunea de a ├«ncorda: ├«ncordarea mu╚Öchilor; 2. rezultatul ei: tensiune; 3. fig. opintire intelectual─â.
├«ncord├íre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te ├«ncorda, tensiune: ├«ncordarea mu╚Öchilor, (fig.) a min╚Ťi─ş.
├«ncord├ęz v. tr. (d. coard─â). ├Äntind coardele vre-unu─ş instrument (arc, vioar─â). ├Äntind tare, ├«m─ş pun toat─â puterea: ├«m─ş ├«ncordez bra╚Ťele, (fig.) mintea. Leg via pe harag─ş: ├«ncordez vi╚Ťa. V. refl. ╚Üin g├«tu ├«ndoit (vorbind de cal): calu se ├«ncordeaz─â sa┼ş ├«╚Ö─ş ├«ncordeaz─â g├«tu. ├Än╚Ťepenesc, m─â ├«ntind (de boal─â, de durere).
ÎNCORDA vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. a întinde, a tensiona, a trage. (~ firele textile.) 4. a se opinti. (Se ~ să ridice o greutate.) 5. a se concentra. (Se ~ pentru a urmări cele spuse de orator.)
încordare s. v. FEBRĂ.
├ÄNCORDARE s. 1. ├«nstrunare, ├«ntindere, strunire, (├«nv.) ├«ncord─âtur─â. (~ a arcului.) 2. ├«ntindere, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 3. ├«ntindere, tensiune. (~ mu╚Öchilor.) 4. concentrare. (~ lui i se vede ├«n ochi.) 5. agita╚Ťie, febrilitate, ├«nfrigurare, neast├«mp─âr, nelini╚Öte, ner─âbdare, tensiune. (~ dinaintea plec─ârii la drum.) 6. nervozitate, tensiune. (Stare de ~.)

încordare dex online | sinonim

încordare definitie

Intrare: încorda
încorda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încordare
încordare substantiv feminin