Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ncord─âtur─â

├ÄNCORD─éT├ÜR─é, ├«ncord─âturi, s. f. (├Änv.) ├Äncordare. ÔÇô ├Äncorda + suf. -─âtur─â.
├ÄNCORD─éT├ÜR─é, ├«ncord─âturi, s. f. (├Änv.) ├Äncordare. ÔÇô ├Äncorda + suf. -─âtur─â.
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Învechit) Încordare, întindere. Vînătoarea, lupta cu fiarele, alergările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur eu rare se desfătau ei. ODOBESCU, S. III 108.
încordătúră (înv.) s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri
încordătúră s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri
ÎNCORDĂTÚRĂ s. v. încordare, înstrunare, întindere, strunire.
├«ncord─âtur─â f. contrac╚Ťiune, spasm: ├«ncord─âturi dureroase OP.
├«ncord─ât├║r─â f. Rezultatu ├«ncord─âri─ş. Contrac╚Ťiune, spazm.
încordătură s. v. ÎNCORDARE. ÎNSTRUNARE. ÎNTINDERE. STRUNIRE.
├«ncord─ât├║r─â, ├«ncord─âturi, s.f. ÔÇô (reg.; ├«nv.) Cotitur─â, ╚Öerpuire de drum: ÔÇ×Cucule cu pene suri, / Nu c├ónta la-ncord─âturiÔÇŁ (Papahagi, 1925: 192; S─âcel). ÔÇô Din ├«ncorda (< ├«n + coard─â) + suf. -─âtur─â (DEX, MDA).
├«ncord─ât├║r─â, -i, s.f. ÔÇô Cotitur─â, ╚Öerpuire de drum. ÔÇô ├Än- + coard─â ÔÇ×fir elastic; funie; strun─â; arcÔÇŁ (< lat. chorda) + -tur─â.

încordătură dex online | sinonim

încordătură definitie

Intrare: încordătură
încordătură substantiv feminin