ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

încopciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciáză, 1 pl. încopciém (-ci-em); conj. prez. 3 să încopciéze; ger. încopciínd (-ci-ind)

încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. și pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind)

A ÎNCOPCIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă

încopciá, încopciéz, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

încopciat, -ă, încopciați, -te adj. (intl.) încătușat.