Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«ncontrare

c├│ntra1- [At: DEX2 / E: fr contre, it contra] Element de compunere cu sensul de ÔÇ×├«mpotrivaÔÇŁ, ÔÇ×opusÔÇŁ.
c├│ntra2 [At: P. MAIOR, IST. 271/3 / V: co├íntra, c├│ndra, c├│ndr─â, c├│ndri / E: lat contra] 1 pp ├Än schimbul. 2 pp ├Än direc╚Ťia opus─â. 3 pp ├Ämpotriva. 4 pp (├Älav) Din ~ sau ~tra Dimpotriv─â. 5 pp (├Äe) Pro ╚Öi ~ Pentru ╚Öi ├«mpotriva. 6 pp (├Äe) A sta (├«n) ~ sau de ~tr─â sau a pune sau (a se lua) ├«n ~ sau (de ~tr─â) A se ├«mpotrivi. 7 pp (├Äe) A fi sau a se lua (├«n) ~ cu cineva A fi ├«n dezacord cu cineva. 8 pp (├Äe) Om de ~tr─â Om care caut─â ceart─â. 9 av ├Ämpotriv─â. 10 av Cu totul altfel.
contr├í3 vt [At: FR├éNCU ÔÇô CANDREA, M. 99 / Pzi: ~r├ęz / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrim─â, lupte, judo) A da o contr─â. 3 (La bridge) A cere o amend─â dubl─â Si: a se opune.
├ÄNCONTR├ü, ├«ncontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se ├«mpotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la har╚Ť─â, a se ciocni ├«n p─âreri (cu cineva). ÔÇô ├Än + contra.
├ÄNCONTR├üRE, ├«ncontr─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a se ├«ncontra; ceart─â, sfad─â. ÔÇô V. ├«ncontra.
├ÄNCONTR├ü, ├«ncontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se ├«mpotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la har╚Ť─â, a se ciocni ├«n p─âreri (cu cineva). ÔÇô ├Än + contra.
├ÄNCONTR├üRE, ├«ncontr─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a se ├«ncontra; ceart─â, sfad─â. ÔÇô V. ├«ncontra.
├ÄNCONTR├ü, ├«ncontrez, vb. I. Refl. (Popular) A se ├«mpotrivi, a se opune, a se lua la har╚Ť─â (cu cineva), a se ciocni ├«n p─âreri. Avem ├«n sat un c─âp─âu, unul care se-ncontreaz─â cu mine. CAMILAR, N. II 409. Nu era greu de priceput c─â, pe drum, el se ├«ncontrase cu ei. PAS, L. I 40. Se cam ├«ncontrau dumnealor, domnii profesori. SADOVEANU, N. F. 150.
├ÄNCONTR├üRE, ├«ncontr─âri, s. f. (Popular) Ac╚Ťiunea de a se ├«ncontra; ceart─â, sfad─â. Nevoia asta mi se trage dintr-o ├«ncontrare cu domÔÇÖ locotenent Can╚Ť├«r. CAMILAR, N. I 14.
!încontrá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încontreáză
încontráre (pop.) s. f., g.-d. art. încontrắrii; pl. încontrắri
├«ncontr├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncontr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncontre├íz─â
încontráre s. f., g.-d. art. încontrării; pl. încontrări
ÎNCONTRÁ vb. v. contrazice, împotrivi, opune.
ÎNCONTRÁRE s. v. contrazicere.
A SE ├ÄNCONTR├ü m─â ~├ęz intranz. pop. A se ciocni ├«n p─âreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /├«n + contra
*c├│ntra, prep. cu genitivu sa┼ş cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de ├«n potriv─â, care cere genitivu). ├Än direc╚Ťiune contrar─â, fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â cu: contra v├«ntulu─ş, contra mea. Fig. Du╚Öm─âne╚Öte: a vorbi, a vota contra lu─ş. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra do─ş, a schimba argint contra aur (sa┼ş pe aur). ÔÇô ╚śi ├«n contra dup─â ├«n potriv─â): ├«n contra tuturor. ├Än Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se ├«ncontra, a se pune ├«n contrazicere, a-─ş face opozi╚Ťiune. ÔÇô Din contra (fals din contr─â), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis c─â va veni. ÔÇô Din contra! A zis c─â nu va veni!
*├«ncontr├ęz (m─â) v. refl. Munt. Fam. M─â opun, m─â pun contra cu─şva.
încontra vb. v. CONTRAZICE. ÎMPOTRIVI. OPUNE.
încontrare s. v. CONTRAZICERE.
ancontra La Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, 106, a se ancontra ÔÇ×a se lua la ceart─âÔÇŁ e declarat fran╚Ťuzism de mahala. Desigur, nu voi fi de acord cu termenul fran╚Ťuzism (vezi LR, XV, 1 p. 219), dar cuv├«ntul nici nu vine din fran╚Ťuze╚Öte, unde, pe c├«te ╚Ötiu, *encontrer nu e atestat (cel mult ar putea fi vorba de un cuv├«nt francez format ├«n Rom├ónia, vezi p. 19 u.). Nici L. Spitzer, BPh., V p. 183, nu rezolv─â problema trimi╚Ť├«nd la fr. rencontre. De fapt, ancontra e o simpl─â variant─â a lui ├«ncontra, atestat ├«n DA ╚Öi, cel pu╚Ťin ├«n primele decenii ale secolului nostru, r─âsp├«ndit la ╚Ťar─â (l-am auzit adesea ├«n tinere╚Ťe la Reviga, vezi BPh., V, p. 166; vezi ╚Öi Iorgu Iordan, BPh., V, p. 181). Vezi ╚Öi derivatul ├«ncontreal─â, BPh., VII-VIII, p. 135. Cred c─â ├«ncontra nu e derivat de la contra, cum zice DA, ci de la substantivul contra ÔÇ×ceart─âÔÇŁ (BL, VI, p. 112 u. ╚Öi 153 u.). Cu toate diferen╚Ťele formale, cred c─â avem acela╚Öi verb ├«n a se ├«ncondura (├«ncondora, Lex. reg. I, p. 51). Dac─â reiau aici discu╚Ťia este pentru a nota o serie de variante care par a se explica prin ├«ncruci╚Ö─âri cu chior: cMon─âora (cu o serie de derivate) ╚Öi ├«nchiondora (de asemenea cu derivate) la Udrescu, chiondor├« ╚Öi condor├« la Scriban (care trimite, pentru derivatul chiondor├«╚Ö, condor├«╚Ö, la magh. kondoros ÔÇ×├«ncre╚ŤitÔÇŁ; Tam├ís nu insereaz─â cuv├«ntul), ├«nchiondor├« la TDRG ╚Öi CADE, ciondor├«╚Ö, ├«n Lex. reg. I, p. 113.
încontra, încontrez I. v. t. a contrazice, a combate II. v. r. a se opune, a se împotrivi

încontrare dex online | sinonim

încontrare definitie

Intrare: încontra
încontra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încontrare
încontrare substantiv feminin