Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nconjur─âtor

├ÄNCONJUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«nconjur─âtori, -oare, adj. Care se afl─â de jur-├«mprejur, care ├«nconjoar─â. ÔÇô ├Änconjura + suf. -─âtor.
├ÄNCONJUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«nconjur─âtori, -oare, adj. Care se afl─â de jur ├«mprejur, care ├«nconjur─â. ÔÇô ├Änconjura + suf. -─âtor.
ÎNCONJURĂTÓR, -OÁRE, înconjurători, -oare, adj. Care se află de jur împrejur, care înconjoară. Mediu înconjurător.
înconjurătór adj. m., pl. înconjurătóri; f. sg. și pl. înconjurătoáre
înconjurătór adj. m., pl. înconjurătóri; f. sg. și pl. înconjurătoáre
ÎNCONJURĂTÓR adj. 1. v. ocolit. 2. v. împrejmuitor. 3. v. ambiant.
ÎNCONJURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înconjoară; dispus de jur împrejur; împrejmuitor. /a înconjura + suf. ~ător
├ÄNCONJUR─éTOR adj. 1. ocolit, ocolitor. (Un drum ~.) 2. ├«mprejmuitor, (rar) ╚Ť─ârmuitor. (Un gard ~.) 3. ambiant. (Mediul ~.)
OCROTIREA NATURII ╚śI A MEDIULUI ├ÄNCONJUR─éTOR, revist─â ╚Ötiin╚Ťific─â editat─â de Academia Rom├ón─â ├«ncep├ónd cu 1955 (p├ón─â ├«n 1974 cu titlul ÔÇ×Ocrotirea naturiiÔÇŁ). Are un rol important ├«n impulsionarea activit─â╚Ťii protec╚Ťioniste din Rom├ónia ╚Öi ├«n promovarea conceptelor ╚Öi normelor organismelor interna╚Ťionale implicate ├«n ocrotirea naturii ╚Öi a mediului.

înconjurător dex online | sinonim

înconjurător definitie

Intrare: înconjurător
înconjurător adjectiv