Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«ncondurare

├ÄNCONDUR├ü1, ├«nc├│ndur ╚Öi ├«ncond├│r, vb. I. Refl. (Rar) A se ├«nc─âl╚Ťa cu conduri.
├ÄNCONDUR├ü2, ├«nc├│ndur ╚Öi ├«ncond├│r, vb. I. Tranz. (Rar, despre p─âs─âri) A-╚Öi ├«nfoia penele, aripile. ╚śalupele cu dou─â p├«nze alunec─â, se ├«ntrec ca lebedele, c├«nd ├«╚Öi ├«ncondur─â aripile ╚Öi v├«slesc ad├«nc cu picioarele lor cenu╚Öii. DELAVRANCEA, V. V. 161.
├ÄNCONDUR├ü1, ├«nc├│ndur, vb. I. Refl. (├Änv.) A se ├«nc─âl╚Ťa cu conduri. ÔÇô Din ├«n- + condur.
├ÄNCONDUR├ü2, pers. 3 ├«nc├│ndur─â, vb. I. Tranz. (Rar, despre p─âs─âri) A-╚Öi ├«nfoia penele, aripile. ÔÇô Din ├«n- + condur.
A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur
├«ncondur├í, ├«nc├│ndur sau ├«ncondur├ęz, vb. I (reg.) 1. (├«nv.) a (se) ├«nc─âl╚Ťa ├«n conduri. 2. a se umfla ├«n pene, a se m├óndri.
├«ncond├║r ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. condur). Munt. ├Äncal╚Ť cu conduri─ş, Fig. ├Änal╚Ť ca cum ar fi ├«nc─âl╚Ťat cu condur─ş. (Se zice ma─ş ales de lebede c├«nd ├«╚Ö─ş ╚Ťin aripile r├«dicate, cum obi╚Önuiesc ele c├«nd ├«noat─â): ca lebedele c├«nd ├«╚Ö─ş ├«ncondur─â aripile.

încondurare dex online | sinonim

încondurare definitie

Intrare: încondura
încondura verb grupa I conjugarea I
încondura verb grupa I conjugarea a II-a
încondura verb grupa I conjugarea I
Intrare: încondurare
încondurare infinitiv lung