ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paște, pe obiecte de ceramică etc. – Încondeia + suf. -ătură.

ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.

ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Faptul de a încondeia; (concretizat) desen executat pe ouăle de paște.

încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri

încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri

ÎNCONDEIETÚRĂ ~i f. Ornament obținut prin încondeiere. /a încondeia + suf. ~ătură