Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ncondeia

├ÄNCONDEI├ü, ├«ncondeiez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mpodobi ou─âle (de Pa╚Öte), obiectele de ceramic─â etc. cu desene (f─âcute cu condeiul). ÔÖŽ Fig. (Pop.) A ├«nnegri spr├óncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de r─âu pe cineva; a def─âima, a calomnia, a ponegri. ÔÇô ├Än + condei.
├ÄNCONDEI├ü, ├«ncondeiez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mpodobi ou─âle (de Pa╚Öti), obiectele de ceramic─â etc. cu desene (f─âcute cu condeiul). ÔÖŽ Fig. (Pop.) A ├«nnegri spr├óncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de r─âu pe cineva; a def─âima, a calomnia, a ponegri. ÔÇô ├Än + condei.
├ÄNCONDEI├ü, ├«ncondeiez (pers. 3 ╚Öi ├«ncond├ęie), vb. I. Tranz. 1. A desena, a ├«mpodobi cu diferite modele, cu ajutorul unui condei sau prin alte mijloace. Scobeau lemne ╚Öi le ├«ncondeiau cu un cui ├«nro╚Öit ├«n foc. PAS, Z. I 159. ÔŚŐ Fig. ╚śi spr├«ncenele arcate fruntea alb─â i-o ├«ncheie, Ce o singur─â tr─âsur─â m─âiestrit le ├«ncondeie. EMINESCU, O. I 79. ÔŚŐ Refl. pas. ├Än vinerea dinaintea pa╚Ötilor se ├«ncondeie ou─âle ╚Öi se ro╚Öesc cu b─âcan. TEODORESCU, P. P. 585. 2. Fig. A vorbi de r─âu pe cineva, a def─âima, a calomnia; a ponegri, a b├«rfi. ├Äl ├«ncondeia cu toate p─âcatele ╚Öi-l f─âcea de batjocur─â ├«n fa╚Ťa judec─âtorului. PAS, Z. I 151. La-mp─âratul se ducea, Pe Deliu... ├«ncondeia. TEODORESCU, P. P. 580.
├«ncondei├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«ncondei├íz─â, 1 pl. ├«ncondei├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«ncondei├ęze; ger. ├«nconde├şnd
├«ncondei├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncondei├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncondei├íz─â, 1 pl. ├«ncondei├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncondei├ęze; ger. ├«nconde├şnd
ÎNCONDEIÁ vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)
ÎNCONDEIÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
A ├ÄNCONDEI├ü ~i├ęz tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramic─â) A ├«mpodobi cu desene (f─âcute cu condeiul). 2) (genele sau spr├óncenele) A vopsi cu negru; a ├«nnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta ├«n lumin─â defavorabil─â. /├«n + condei
├«ncondei├á v. 1. a desena cu condeiul, a vopsi cu negru (spr├óncene), a ro╚Öi ou─âle de s├ómb─âta Pa╚Ötilor; 2. fig. a ├«nnegri, a calomnia: bine ÔÇÖai ├«ncondeiat.
├«nconde─ş├ęz v. tr. (d. conde─ş, pensul─â. ÔÇô ├Änconde─şem, -a╚Ť─ş, -eind). Vest. V─âpsesc cu un cre─şon special (sprincenele) sa┼ş ornez pin batic (ou─âle, matasa). Fig. Descri┼ş defavorabil, ├«negresc: Las─â, c─â te ├«nconde─şez e┼ş! ÔÇô ╚śi ├«ncrestesc (est).
ÎNCONDEIA vb. (pop.) a împistri, a scrie. (A ~ ouă.)
încondeia vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
├«ncondeia, ├«ncondeiez, vb. tranz. ÔÇô A desena (cu condeiul) ╚Öi a picta ou─âle de Pa╚Öti cu motive specifice. ÔÖŽ (obicei) ├Äncondeiatul ou─âlor: ├Än zilele de joi sau s├ómb─ât─â (├«n S─âpt─âm├óna Mare) se fierb ╚Öi se ├«ncondeiaz─â ou─âle, care apoi se sfin╚Ťesc la biseric─â, ├«n ziua de Pa╚Öti: ÔÇ×S─â vopseau ╚Öi le ├«mpistram cu frunze de trifoi, leu╚ÖteanÔÇŁ (Mara, Breb). ÔÇ×├ÄncondeiatuÔÇÖ ou─âlor s─â f─âceÔÇÖ cu cear─â de stup curat─â. Modele le fac cum ╚Ötiu femeile, cum era p─â hainele vechi demult: pui╚ŤÔÇÖ, roate, pene, cruce, peteic─â, grebl─â. Farbele (vopselele) le luam din boldÔÇŁ (Cup╚Öeni). ÔÇ×Ou─âle le vopsem cu coji de ceap─â ╚Öi cu bl├óndu╚Öi, frunz─â de ghiocei. Cu bl├óndu╚Öi s─â f─âceau albastre, c─â demult fe╚Öteu ├«n ro╚Öu, albastru, verde. Erau care ╚Ötiau face cu pana de g─âin─â sau de g├ósc─â ╚Öi cear─â de albiniÔÇŁ (Vi╚Öeu, Bor╚Öa). ÔÇ×Amu nu s─â scriu ou─âle, numa s─â fe╚Ötesc. ├Änainte s─â scrieu cu pan─â de g─âin─â sau de g├ósc─â. ╚śi-avei mai multe farbe ╚Öi le n─âpusteai cu lingura ├«n farb─â ╚Öi unde o fost scris─â cu cear─â, pica ╚Öi r─âm├ónea albuÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 2009; Poienile Izei). ÔÇô Din ├«n- + condei ÔÇ×pensul─âÔÇŁ (< ngr. kondili ÔÇ×condei de scrisÔÇŁ) (Scriban, DEX, MDA).

încondeia dex online | sinonim

încondeia definitie

Intrare: încondeia
încondeia verb grupa I conjugarea a II-a