Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru ├«ncolonat

├ÄNCOLON├ü, ├«ncolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se a╚Öeza ├«n coloan─â, a forma o coloan─â (de mar╚Ö); (despre o persoan─â, un vehicul) a se ├«ncadra ├«ntr-o coloan─â. ÔÖŽ Tranz. A a╚Öeza, a dispune ├«n coloan─â. ÔÇô ├Än + coloan─â.
├ÄNCOLON├ü, ├«ncolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se a╚Öeza ├«n coloan─â, a forma o coloan─â (de mar╚Ö); (despre o persoan─â, un vehicul) a se ├«ncadra ├«ntr-o coloan─â. ÔÖŽ Tranz. A a╚Öeza, a dispune ├«n coloan─â. ÔÇô ├Än + coloan─â.
├ÄNCOLON├ü, ├«ncolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni) A se a╚Öeza ├«n coloan─â; (despre un singur om) a-╚Öi lua locul ├«n coloan─â. Mi-a poruncit... s─â m─â ├«ncolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. Solda╚Ťii se ├«ncolonar─â. PAS, Z. IV 40. O sut─â ╚Öi ceva de muncitori se ├«ncoloneaz─â pe ╚Öosea. SAHIA, N. 43.
încoloná (a ~) vb., ind. prez. 3 încoloneáză
├«ncolon├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ncolon├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncolone├íz─â
ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare].
ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare)
A ├ÄNCOLON├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ncoloneze. /├«n + coloan─â
A SE ├ÄNCOLON├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A se aranja ├«n coloan─â. Demonstran╚Ťii s-au ~at. 2) A se integra ├«ntr-o coloan─â. /├«n + coloan─â
├«ncolon├ęz v. tr. (d. coloan─â). Arm. Pun o trup─â ├«n coloan─â. V. refl. M─â ├«n╚Öir ├«n form─â de coloan─â: regimentele se ├«ncolonase.

încolonat dex online | sinonim

încolonat definitie

Intrare: încolona
încolona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încolonat
încolonat participiu