8 definiții pentru încolătăcit
ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Înv. și
reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între
încolăci și
împletici. ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Înv. și
reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între
încolăci și
împletici. ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A se încolăci. În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.
încolătăcí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încolătăcésc,
imperf. 3
sg. încolătăceá;
conj. prez. 3 să încolătăceáscă
încolătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcésc, imperf. 3 sg. încolătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăceáscă ÎNCOLĂTĂCÍ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci. încolăcésc și
colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și
încolătăcesc (după învălătucesc).
încolătăci vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI. încolătăcit dex online | sinonim
încolătăcit definitie
Intrare: încolătăci
încolătăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încolătăcit
încolătăcire infinitiv lung