Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«ncol─âcitur─â

├ÄNCOL─éCIT├ÜR─é, ├«ncol─âcituri, s. f. ├Äncol─âcire. ÔÇô ├Äncol─âci + suf. -tur─â.
├ÄNCOL─éCIT├ÜR─é, ├«ncol─âcituri, s. f. ├Äncol─âcire. ÔÇô ├Äncol─âci + suf. -tur─â.
├ÄNCOL─éCIT├ÜR─é, ├«ncol─âcituri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ncol─âci ╚Öi (mai ales) rezultatul ei.
încolăcitúră s. f., g.-d. art. încolăcitúrii; pl. încolăcitúri
încolăcitúră s. f., g.-d. art. încolăcitúrii; pl. încolăcitúri
ÎNCOLĂCITÚRĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.
ÎNCOLĂCITÚRĂ ~i f. 1) Buclă formată prin încolăcirea unui obiect. 2) Formă arcuită rezultată dintr-o încolăcire. /a încolăci + suf. ~tură
încolăcitură f. rezultatul încolăcirii și lucrul încolăcit.
├«ncol─âcit├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«ncol─âciri─ş (spir─â): funia formeaz─â ├«ncol─âcitur─ş ├«n prejuru parulu─ş.
├«ncol─âcitur─â s. v. ├ÄNCOL─éCIRE. ├ÄNF─é╚śURARE. ├ÄNV─éL─éTUCIRE. R─éSUCIRE. SUCIRE.

încolăcitură dex online | sinonim

încolăcitură definitie

Intrare: încolăcitură
încolăcitură substantiv feminin