Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru încolăceală

ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire.
încolăceálă s. f., g.-d. art. încolăcélii; pl. încolăcéli
încolăceálă s. f., g.-d. art. încolăcélii; pl. încolăcéli
ÎNCOLĂCEÁLĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.
încolăcea s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE.

încolăceală dex online | sinonim

încolăceală definitie

Intrare: încolăceală
încolăceală substantiv feminin